Duminică, 10 noiembrie 2019, în cadrul emisiunii „România, te iubesc!” a fost prezentată situația din spitalele de psihiatrie din România, care pe alocuri arată precum lagărele de exterminare.
Vorbesc despre incompetența Consiliului de Monitorizare de doi ani și mă bucur când jurnaliști competenți în urma unei investigații jurnalistice ajung la aceleași concluzii pe care le-am tot prezentat.
La momentul actual, după 30 de ani de la Revoluție, în România sunt peste 18.000 de persoane cu dizabilităţi instituționalizate în cele 400 de centre rezidențiale publice sau private. Sunt oameni care, de cele mai multe ori, trăiesc în condiții greu de imaginat, după cum s-a putut vedea și în reportajul realizat de jurnaliștii de la PROTV.
Consiliul de Monitorizare, autoritatea care trebuie să se asigure că drepturile persoanelor cu dizabilități instituționalizate sunt respectate, conform Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, este în continuare „sechestrată” politic.
Această autoritate este condusă de domnul Președinte Florinel Butnaru (decembrie 2017) – vicepreședinte al Organizației PSD Sector 4 București – suspendat temporar și domnul Vicepreședinte Gheorghe Aștileanu (aprilie 2016), acesta din urmă persoană cu dizabilități fizice (dependent de scaun rulant).
Deși are un buget de aproape un milion de euro, pe site-ul instituției nu se regăsesc informații de interes public, precum:
- Structura organizatorică, statul de funcții, structura posturilor pe compartimente;
- Statistica cu decesele survenite în centrele destinate să servească persoanelor cu dizabilități, precum și în spitale/secții de psihiatrie, pe perioada mandatului dlui Președinte Florinel Butnaru (15 decembrie 2017 – prezent);
- Numărul de vizite și rapoarte efectuate de către inspectorii de monitorizare, din cadrul Consiliului de Monitorizare, alături de experții independenți;
- Numărul plângerilor înregistrate la Consiliul de Monitorizare din partea persoanelor cu dizabilități instituționalizate;
- Lista experților independenți;
- Planul anual de monitorizare;
- Protocolul-cadru cu organizațiile neguvernamentale partenere;
- Instituțiile publice de tip rezidențial supuse monitorizării;
- Instituțiile private de tip rezidențial supuse monitorizării;
- Spitalele/secțiile de psihiatrie supuse monitorizării;
- Situația centralizată privind personalul ce activează la acest moment în cadrul Consiliului de Monitorizare care să conțină cel puțin următoarele informații: funcția, data angajării, modalitatea de angajare, structura din organigramă în cadrul căreia a fost numită respectiva persoană.
Găsim pe site-ul instituției 60 de rapoarte de monitorizare pentru anul 2018 și 52 de rapoarte de monitorizare pentru anul 2019, rapoarte incomplete, fără informaţii cu privire la beneficiarii centrelor, cu paragrafe copiate şi lipsite de o abordare din perspectiva drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, iar unele chiar susţinând comportamente discriminatorii la adresa persoanelor cu dizabilităţi instituţionalizate. Până la această oră, nu a fost supusă monitorizării nicio secție de psihiatrie sau spital de psihiatrie, ci doar centre rezidențiale publice sau private.
Consiliul de Monitorizare are obligația să recomande măsuri pentru îmbunătățirea vieții persoanelor cu dizabilități instituționalizate, precum și să colecteze constant informații cu privire la stadiul implementării Convenției Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități, act pe care România l-a ratificat în 2010.
Reportajul realizat de PROTV prezintă foarte clar situația reală, degradantă și abuzivă, din spitalele de psihiatrie și cu toate acestea domnul Florinel Butnaru, Președintele Consiliului de Monitorizare, își acordă nota 10 pentru activitatea dumnealui (pe persoană fizică! Sic!), dar ce notă putem acorda pentru activitatea Consiliului de Monitorizare, când situațiile prezentate sunt înspăimântătoare?
Da, domnule Florinel Butnaru!
Nota 10 pentru neîndeplinirea obligațiilor legale în materia transparenței decizionale.
Sunt singura persoană cu dizabilități din România care a acționat în instanță Consiliul de Monitorizare deoarece nu există transparență decizională în această instituție. România trebuie să știe câte persoane cu dizabilități sunt instituționalizate, dacă acestora li se respectă drepturile, dacă trăiesc în condiții optime și decente, câte persoane decedează și de ce, câte sunt abuzate, ce măsuri se instituie în aceste cazuri.
Prin Sentința Civilă nr. 208/25.03.2019, a Tribunalului Galați, în dosarul nr. 211/121/2018, rămasă definitivă prin Hotărârea Curții de Apel Galați nr. 1025/29.10.2019, Consiliul de Monitorizare este obligat să îmi răspundă la solicitările din adresa cu nr. 318/13.04.2018.
Nota 10 pentru remunerația care este întradevăr proporțională cu (in)activitatea Președintelui Consiliului de Monitrorizare.
Conform art. 33 din Legea 153/2017, valoarea brută a indemnizației unui secretar de stat este de 16 640 lei.
Nota 10 pentru îndeplinirea obiectivelor și exercitarea atribuțiilor legale.
Prin Sentința Civilă nr. 208/25.03.2019, a Tribunalului Galați, în dosarul nr. 2114/121/2018, rămasă definitivă prin Hotărârea Curții de Apel Galați nr. 1025/29.10.2019, Consiliul de Monitorizare m-a informat că în perioada 15.12.2017 – 13.04.2018 au fost înregistrate un număr de 512 decese în instituțiile rezidențiale publice sau private, spitale de psihiatrie și secții de psihiatrie. În medie, în fiecare lună mor peste 100 de personae cu dizabilități în instituțiile supuse monitorizării conform Legii nr. 8/2016.
Raportul de activitate al Consiliului de Monitorizare pentru anul 2018 nu face nicio referire la faptul statistic, extrem de îngrijorător, al deceselor în instituțiile care sunt supuse monitorizării, a peste 1800 de persoane cu dizabilități în anul 2018 în condițiile în care în 2017 au fost înregistrate în jur de 1200 de decese, deși instituția, din cauza legislației și a bugetului foarte mic, nu făcea încă vizite de monitorizare.
Raportul nu prezintă nicio strategie de prevenție a instituționalizării sau de vreun proces de dezinstituționalizare progresivă.
Nota 10 pentru procedura de selecție a experților independenți precum și a procedurii de monitorizare.
Pe 11 noiembrie 2019 Consiliul de Monitorizare anunță pe site-ul instituției că organizează procedura de selecție în vederea dobândirii calității de expert independent pentru efectuarea vizitelor de monitorizare a instituțiilor supuse monitorizării, definite de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 8/2016.
Ce aflăm din anunț? Că poți deveni expert independent și dacă ai studii medii sau școală profesională atâta timp cât: ai expertiză în domeniul drepturilor omului, în special în materia drepturilor persoanelor cu dizabilități, nu ai întreprins activități și nu ai avut manifestări în spațiul public de natură să denigreze Consiliul de Monitorizare, statul român, Constituția României, sau să îngrădească drepturile și libertățile fundamentale ale omului. Bun! Cum se poate demonstra expertiza în domeniul drepturilor omului, în special în materia drepturilor persoanelor cu dizabilități?
Președintele actual nu a înțeles că rolul Consiliului, așa cum este stabilit prin lege, este acela de a amenda prin toate instrumentele puse la dispoziție încălcările flagrante din spatele zidurilor unde aceste persoane sunt „depozitate”, unde își „plimbă zilnic trecutul și prezentul”.
Consiliul de Monitorizare are autonomia să sesizeze organele judiciare, să atenţioneze şi să condiţioneze autorităţile competente, să colaboreze cu Avocatul Poporului şi punctele de contact din ministere, să facă recomandări, să fie în esenţă o instituţie care să responsabilizeze Statul Social România, şi pe noi toţi faţă de abuzul prin neglijenţă asupra semenilor noştri, perpetuat în atâţia ani de ignoranță şi dezumanizare.
Fiecare persoană cu dizabilități din România, care susține în continuare să fie reprezentată de Președintele Comisiei pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte şi minorităţi, dl. Dorin-Valeriu Bădulescu. Vicepreședintele Comisiei pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte şi minorităţi dl. Ioan-Narcis Chisăliță, Vicepreședintele Consiliului de Monitorizare, dl. Gheorghe Aștileanu doar pentru că sunt PERSOANE CU DIZABILITĂȚI, dar nu fac absolut nimic, în condițiile în care veniturile lor sunt de 25 de ori mai mari decât valoarea indemnizației pentru o persoană cu handicap grav, atunci AVEȚI O PROBLEMĂ.
Iar eu sunt fericită, că am capacitatea să lupt pentru drepturile TUTUROR persoanelor cu dizabilități din România, nu doar pentru drepturile mele!
