Despre ceea ce s-a întamplat după data de 15 noiembrie2017 consider că nu este treaba mea să vorbesc. Cei care l-au numit pe domnul Florinel Butnaru și clica lui la conducerea Consiliului de Monitorizare vor trebui să răspundă pentru asta. Este exclusiv problema lor și trebuie să și-o asume.

Aș vrea însă să vă spun tot ceea ce știu despre domnul Gheorghe Aștileanu, vicepreședinte (încă) al Consiliului. Am datoria morală față de toate persoanele cu dizabilități care depun eforturi uriașe zi de zi pentru a duce o viață demnă, uneori în condiții de pauperizare extremă, de a spune tot ceea ce știu despre acest personaj.

Domnul Aștileanu a fost ales vicepreședinte al Consiliului în aprilie 2016 cu largul concurs al PNL. Prima sa preocupare a fost să facă cerere către RAAPPS pentru a i se pune la dispoziție o locuință de serviciu (a se vedea mai jos cererea), în cererea pe care i-a adresat-o Secretarului General al Guvernului, Sorin Chelmu. Domnul Aștileanu ar fi putut să își închirieze un apartament într-unul din cartierele noi în care sunt blocuri accesibilizate dar domnia sa a dorit expres să locuiască în vila de protocol din Dorobanți, vilă mobilată și utilată pentru care statul îi decontează lunar din bani publici puțin peste 3.200 lei (a se vedea factura).

Domnul Aștileanu locuiește în vila de protocol din Dorobanți, mobilată, utilată și accesibilizată, din luna noiembrie 2016 (ceea ce înseamnă că până acum statul a decontat doar pentru locuința dânsului suma de 51.200 lei, adică 10.893 euro; dacă ar fi acceptat să locuiască într-un apartament dintr-un bloc accesibilizat, statul i-ar fi decontat lunar doar 1200 lei). După demisia doamnei Georgiana Pascu (iulie 2016) dl. Aștileanu s-a autointitulat „președinte interimar/vicepreședinte ales” (așa a semnat pe majoritatea documentelor) ca urmare a unei scrisori pe care doamna Pascu i-a trimis-o și în care îi spunea că după demisia dânsei „îi revine sarcina sa își asume conducerea instituției”. De fapt dl. Aștileanu recunoaște cu nonsalanță toate acestea și multe altele într-o scrisoare pe care a trimis-o mai multor demnitari ai statului printre care și președintei de atunci a Comisiei pentru drepturile omului, culte și minorități din Senat. (scrisoarea o puteți consulta mai jos).

Înainte de a-i scrie doamnei senator Rozalia Biro, domnul Aștileanu i-a adresat aceeași scrisoare, ușor modificată, prim-ministrului de atunci, Dacian Ciolos. În această scrisoare domnul Aștileanu, candid, recunoaște că „l-am împuternicit în scris pe Dl. Marius Iulian Ușurelu, secretar al CNDR, să mă prezinte/reprezinte inclusiv cu drept de semnatură, la toate forurile necesare rezolvarii problemelor de constituire faptică si logistică a bazei materiale a Consiliului de Monitorizare.”

Ceea ce spune/recunoaște dl. Aștileanu în aceste scrisori mi se pare definitoriu atât pentru grandoarea cât și pentru incapacitatea lui de a înțelege ce înseamnă un mandat de demnitar al statului, ce sunt acelea obligații legale, etc. Practic în această scrisoare dl. Aștileanu recunoaște nonșalant ca a încredințat unei organizații neguvernamentale (CNDR – Consiliul Național al Dizabilității din România), dreptul de a „rezolva” problemele unei instituții publice (fapt nemaîntâlnit cred în administrație). Mai mult decât atât, la finalul scrisorii adresate doamnei senator Rozalia Biro, înșira o listă de realizări, toate sub incidența legii penale, deoarece nu avea drept legal de semnătură pe un contract între Consiliu și RAAPPS la fel cum nu avea dreptul de a semna nimic în numele instituției. Dl. Aștileanu se încurcă în propriile minciuni pentru că în scrisoarea adresată doamnei senator Biro spune explicit „fără sediu, buget, ștampilă” iar la final spune ca a semnat un contract pentru sediu, semnează și pune o ștampilă a Consiliului (făcută de domnia sa) și minte cu nonșalanță spunând că „site-ul instituției este în execuție” (nu a predat niciun contract semnat în acest sens). La fel minte și în legătură cu organigrama instituției așa cum se poate vedea din protocolul de predare-primire.

 

Din iulie 2016 și până în octombrie 2016 domnul Aștileanu a semnat tot felul de documente ilegal, fapt ce intră sub incidența legilor penale (a semnat contractul cu RAAPPS din strada Polonă, a imputernicit persoane fizice care lucrau pentru organizația neguvernamentală FCNDR – Federația Consiliul Național al Dizabilității din România – să îl reprezinte pe el și Consiliul în fața unor instituții publice centrale ale statului, a semnat diverse protocoale de colaborare cu organizații neguvernamentate, s-a autoîmputernicit pentru a deschide conturile instituției în Trezorerie, etc).

 

Toate astea în condițiile în care cunoștințele în materie de administrație și politici publice în domeniul dizabilității ale domnului Aștileanu sunt egale cu zero! Mai mult, domnul Aștileanu nu știe să folosească word sau excel sau orice alt program aferent Microsoft. Domnia sa folosește doar mailul, internetul și facebook-ul.

Între lunile noiembrie și decembrie 2016 am avut un schimb de emailuri cu domnul Aștileanu care mi se pare din nou definitoriu pentru modul în care el înțelege și gândește anumite lucruri. Pentru că aflasem că pleacă la Bruxelles pentru a reprezenta CNDR cu ocazia zilei de 3 decembrie, l-am rugat să renunțe la deplasare din două motive: 1) în calitate de demnitar al statului nu putea merge să reprezinte un ONG, 2) nu am dorit să îi dau mandat de reprezentare și să îl deleg să reprezinte Consiliul din simplul motiv că la ora aceea Consiliul nu exista decât pe hârtie, nu avea nicio activitate. Vă las pe voi să citiți pasaje din acele scrisori pe care dl. Aștileanu mi le-a trimis și să trageți singuri concluziile.

În toată perioada cât am deținut mandatul de președintă a Consiliului de Monitorizare nu am primit de la domnul Aștileanu nicio propunere viabilă, nicio idee pentru activitatea Consiliului. Tot ce obțineam de la domnia sa în timpul ședințelor erau cuvinte pompoase și idei goale, totul pe un fond creștino-mesianic. Cu greu, pe final de mandat și numai după ce am folosit un ton imperativ, am obținut de la domnul Aștileanu 3-4 pagini scrise de mâna domniei sale cu litere de tipar. Aceste pagini conțin toate ideile, propunerile și viziunea domnului Aștileanu despre Consiliul de Monitorizare, despre instituțiile care cad în sarcina monitorizării de către Consiliu.

Nu aș fi intervenit poate niciodată în acest scandal dacă domnul Aștileanu nu ar fi sărit calul. Dar, pentru că nesimțirea domniei sale nu are margini, am ales să scriu toate astea! Domnul Aștileanu a postat în ultimele zile gândurile și opiniile sale despre persoanele beneficiare ale unei forme de asistență socială din România. Ele sunt demne de orice membru al unui partid de extremă dreapta, ceea ce nu mă miră în cazul domnului Aștileanu, ținând cont că domnia sa a candidat la primaria Clujului din partea PNG, partidul defunct al lui Gigi Becali.

Ceea ce pentru mine este intolerabil și de neacceptat este faptul că domnul Aștileanu exprimă aceste păreri și opinii din pozitia de vicepreședinte al Consiliului de Monitorizare și, mult mai grav, că domnul Aștileanu exprimă aceste idei demne de extrema dreaptă în condițiile în care domnia sa este nu numai un beneficiar al unei forme de asistență socială dar și unul care a încălcat flagrant legislația muncii în vigoare în statul român, obținând și încasând îndemnizația aferentă funcției de demnitar FĂRĂ a avea drept de muncă, având o pensie de invaliditate gradul I.

Ca să fie mai clar, domnul Aștileanu „a omis” să informeze Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități din Senat, precum și Senatul României (care l-a numit, prin vot în plen, în funcția de vicepreședinte cu rang de subsecretar de stat al Consiliului de Monitorizare) că este beneficiar al unei pensii de invaliditate de gradul I. Domnul Aștileanu știa foarte bine diferența dintre îndemnizația de handicap și pensia de invaliditate. Mai mult decât atât, în luna mai 2017 Casa Județeană de Pensii din Cluj a descoperit frauda domnului Aștileanu și l-a somat că îi  suspendă pensia de invaliditate și că va începe recuperarea sumelor fraudate începând cu 15.06.2017. Astfel, domnul Aștileanu a fost somat să se prezinte la sediul CJP Cluj pentru clarificarea situației. Sunt convinsă că un control al Inspecției Muncii poate evalua cuantumul total al îndemnizațiilor încasate ilegal de domnul Aștileanu.

 

Și uite așa, fără să facă NIMIC, doar stând pe internet și postând pe facebook mesaje și opinii defăimătoare și instigatoare la ură față de o categorie socială extrem de defavorizată, mințind și înșelând (fie și prin omisiune) autorități cu rang înalt ale statului (comisie senatorială, Senat) acest personaj a încasat (și încă mai încasează) o îndemnizație care, începand cu luna iulie 2017, ajunge la suma de 10.150 lei, brut, lunar.

Și, pentru că am o memorie bună, mi-am adus aminte de un email pe care dl. Aștileanu mi l-a trimis prin noiembrie 2016 (probabil pentru a-mi demonstra că este unul din cei care luptă cu sistemul, un ongist adevărat). Mă întreb oare cum se va simți dl. Butnaru, actualul lui șef, citind acest email. Orice alt comentariu aș face cred că este de prisos.

 

Simțind probabil că se va ajunge la domnia sa, dl. Aștileanu și-a trimis prietenii să îl apere pe facebook. Astfel, o doamnă a scris următorul post.

 

Țin să îi spun următoarele: 1) sunt multe instituții publice care au sedii închiriate din mediul privat și care plătesc chirii mult mai mari decat Consiliul care are cea mai mică suprafață utilă a unei instituții publice centrale din România (puțin sub 400mp). 2) acest sediu a fost închiriat având acordul controlorilor delegați din Ministerul de Finanțe și numai după ce atât Secretariatul General al Guvernului cât și RAAPPS-ul au certificat în scris că nu pot pune la dispoziția Consiliului un sediu care să poată fi accesibilizat 3) eu „nu am un sediu luxos” ca să spun așa, că sediul nu l-am închiriat pe persoană fizică ci pentru o instituție publică, dovadă că domnii Aștileanu și Butnaru lucrează și acum în acel sediu (se puteau muta dacă ar fi considerat că sediul respectiv nu este adecvat sau este prea mare chiria). 4) dacă nu era acel sediu, cu toalete accesibilizate așa cum prevede Normativul NP051, domnul Aștileanu nu ar fi avut unde să meargă la toaletă, prin urmare nu ar fi putut veni la birou! Poate îl întrebați dacă îi place/ îi convine că are o toaletă accesibilizată pe care o utilizează zilnic!

Nu știu ce a făcut domnul Aștileanu pentru România! Puteți lectura CV-ul său mai jos. Ceea ce a făcut domnul Aștileanu pentru Consiliul de Monitorizare am spus în acest material.

Și doamna Luminița Stoian a scris mult și în stilul caracteristic al domniei sale. Nu vreau să comentez cele scrise de doamna Stoian. Vreau doar să vă arăt o scrisoare pe care doamna Luminița Stoian a trimis-o pe 02 decembrie 2017 președintelui Senatului României, Călin Popescu – Tăriceanu. În scrisoare, printre altele, doamna Stoian „pune în vedere faptul că ignorarea ar fi un act de discriminare al Senatului față de Nedeplasabili care exchivează cu tratamentele hitleriste asupra evreului, ca și atunci ne făceam nevoile în găleată în lipsa toaletelor accesibile și muream primii”.

Sunt convinsă că se vor găsi mulți care să îi ia apărarea domnului Aștileanu, care să vorbească despre importanța națională a domniei sale și despre picturile domniei sale. Problema este că domnul Aștileanu nu a fost numit vicepreședinte al Consiliului pentru măreția sau calitatea picturilor sale. El a fost numit în această funcție pentru a încerca să facă tot ceea ce îi stă în putință pentru a îmbunătăți calitatea vieții persoanelor cu dizabilități din instituții!