Am câștigat în ambele instanțe procesul intentat Consiliului de Monitorizare. Pe data de 14 iunie 2018 am depus plângere la Secția Contencios Administrativ și Fiscal, la Tribunalul Galați, pentru nesoluționarea cererii nr. 318/13.04.2018 de către Consiliul de Monitorizare. Prin Sentința Civilă nr. 208/25.03.2019, a Tribunalului Galați, în dosarul nr. 2114/121/2018, rămasă definitivă prin Hotărârea Curții de Apel Galați nr. 1025/29.10.2019, Consiliul de Monitorizare m-a informat că în perioada 15.12.2017 – 13.04.2018 au fost înregistrate un număr de 512 decese în instituțiile rezidențiale publice sau private, spitale de psihiatrie și secții de psihiatrie. În medie, în fiecare lună mor peste 100 de personae cu dizabilități în instituțiile supuse monitorizării conform Legii nr. 8/2016.
La sfârșitul articolului puteți consulta ambele hotărâri precum și răspunsul Consiliului de Monitrizare:
Vreau să stabilim de la început că rolul prezentului articol este de a informa și de a-mi exprima punctul de vedere asupra unei situații. Sunt prima când este vorba să acord credite apreciative oamenilor care muncesc și sunt profesioniști și tot prima sunt când este vorba despre a sublinia anumite aspecte care nu au fost foarte bine punctate în relatarea unor situații.
Autoritatea Națională pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții (ANDPDCA) a prezentat, joi, 9 ianuarie 2020, în cadrul conferinței de presă, de către doamna președinte ANDPDCA, Mădălina Turza, rezultatele controalelor efectuate la Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihiatrică pentru Adulți cu Handicap (CRRNPAH) Urlați, precum și măsurile luate în acest caz, dar și în cazurile de la Iași și Buzău, soldate cu decesul unei eleve cu deficiențe de vedere și al unui tânăr recent ieșit din sistemul de protecție.
Felicit abordarea transparentă a noii conduceri a ANDPDCA precum și demararea procesului amplu de monitorizare a centrelor în care sunt instituționalizate persoane cu dizabilități, în vederea împiedicării la timp a situațiilor de risc și abuz.
Recurs la demnitate, este apelul ANDPDCA către reprezentanții societății civile, ONG-uri, persoane independente, absolvenți ai facultăților de Asistență Socială, Psihologie, PsihoPedagogie Specială, lucrători sociali, părinți sau aparținători ai persoanelor cu dizabilități să participe ca voluntari pentru monitorizarea activității din centrele rezidențiale și de zi, din subordinea Direcțiilor Generale Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC).
Mă bucur că doamna președinte ANDPDCA, Mădălina Turza, a subliniat în cadrul conferinței faptul că atribuțiile cu privire la monitorizarea centrelor în care sunt instituționalizate persoane cu dizabilități îi revine Consiliului de Monitorizare, prin Legea nr. 8 din 18 ianuarie 2016 (*actualizată*), privind înfiinţarea mecanismelor prevăzute de Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi (actualizată până la data de 30 iunie 2016*).
ANDPDCA a și sesizat Comisia pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte şi minorităţi din cadrul Senatului României cu privire la inacțiunea Consiliului de Monitorizare în cazurile de încălcări masive ale drepturilor omului și de decese ale rezidenților din Centre.
De aproximativ doi ani, atât eu, cât și un grup foarte mic de organizații neguvernamentale, am sesizat Comisia pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte şi minorităţi, în nenumărate rânduri despre inactivitatea și lipsa transparenței decizionale a Consiliului de Monitorizare.
Duminică, 10 noiembrie 2019, în cadrul emisiunii „România, te iubesc!”, a fost prezentată situația din spitalele de psihiatrie din România, care pe alocuri arată precum lagărele de exterminare.
La momentul actual, după 30 de ani de la Revoluție, în România sunt peste 18.000 de persoane cu dizabilităţi instituționalizate în cele 400 de centre rezidențiale publice sau private. Sunt oameni care, de cele mai multe ori, trăiesc în condiții greu de imaginat, după cum s-a putut vedea și în reportajul realizat de jurnaliștii de la PROTV.
Consiliul de Monitorizare, autoritatea care trebuie să se asigure că drepturile persoanelor cu dizabilități instituționalizate sunt respectate, conform Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, este în continuare „sechestrată” politic.
Președintele actual nu a înțeles că rolul Consiliului, așa cum este stabilit prin lege, este acela de a amenda prin toate instrumentele puse la dispoziție inadecvările flagrante din spatele zidurilor unde aceste persoane sunt „depozitate”. Consiliul are autonomia să sesizeze organe judiciare, să atenţioneze şi să condiţioneze autorităţi competente, să colaboreze cu Avocatul Poporului şi punctele de contact din ministere, să facă recomandări, să fie în esenţă o instituţie care să responsabilizeze Statul Social România, şi pe noi toţi faţă de abuzul prin neglijenţă asupra compatrioţilor noştri, perpetuat în atâţia ani de indiferenţă şi dezumanizare.
Raportul anual de activitate pentru anul 2018, al Consiliului de Monitorizare a fost votat, în luna februarie a.c., de către Senatul României, fiind susținut de către Președintele Comisiei pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte şi minorităţi, dl. Bădulescu Dorin-Valeriu. Vicepreședintele Comisiei pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte şi minorităţi este dl. Chisăliță Ioan-Narcis. Ambii sunt persoane cu dizabilități fizice, precum și Vicepreședintele Consiliului de Monitorizare, dl. Aștileanu Gheorghe.
În raportul de activitate nu este inclusă o statistică reală cu numărul persoanelor cu dizabilități care au decedat în anul 2018, în centrele rezidențiale publice și private.
În 2018 au murit aproximativ 1.800 de persoane cu dizabilități instituționalizate și cu toate acestea nu există în cadrul Raportului de activitate al Consiliului de Monitorizare niciun deces suspect sau vreo privare abuzivă de libertate.
În 2018, Consiliul de Monitorizare a primit un buget de 4, 24 milioane de lei, în 2019, 4,48 milioane de lei, iar în 2020, 3,55 milioane de lei.
Un inspector de monitorizare din cadrul Consiliului de Monitorizare este remunerat (în funcție de grad) cu minim 2.392 lei brut/lunar, maxim 7.534 lei brut/lunar, iar experții independenți sunt plătiți per vizită de monitorizare.
Așadar, mă întreb:
Dacă Consiliul de Monitorizare nu a reușit în doi ani de monitorizare, cheltuind 8,72 de milioane de lei, adică aproximativ 2 milioane de EURO, să schimbe nimic în centrele supuse monitorizării (asta deduc din informațiile prezentate în spațiul public, nu din rapoartele de monitorizare ale Consiliului), cum o să reușească ANDPDCA fără fonduri să deruleze un amplu proces de monitorizare?
Dacă ANDPDCA o să se ocupe de monitorizarea centrelor publice și private în care sunt instituționalizate persoanele cu dizabilități, ce atribuții o să aibă Consiliul de Monitorizare?
De ce statul ar finanța în continuare o autoritate care nu își exercită atribuțiile?
Sincer, eu am găsit mai multe răspunsuri și deduc ce urmează să se întrevadă în viitor. Sunt sigură că în maxim patru luni multe or să iasă la suprafață…vom vedea!
Sentința Civilă nr. 208/25.03.2019:
Hotărârea Curții de Apel Galați nr. 1025/29.10.2019:
Răspunul Consiliului de Monitorizare:
Eu am incredere in D-na Madalina Turza, Presedintele ANDPDCA, ca va lua masurile corespunzatoare ca membrii actuali al acestui Consiliu de Monitorizare sa fie schimbati in asa fel ca sa isi indeplineasca atributiile legale si sa nu mai fie subordonat politic nici unui partid, asa cum prevede Conventia ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilitati.