În cererea de eliberare din funcția de președintă a Consiliului de Monitorizare, doamna Georgiana Pascu a acuzat presiuni politice. Iată mai exact ce spunea doamna Pascu în scrisoarea de demisie, la punctul 5: „în ultimele săptămâni mi-au fost transmise informații din sfera politicului, din care a reieșit că aprobările pentru construirea infrastructurii, alocarea de buget și sediu și detașarea de personal, sunt atât de dificile tocmai pentru că este o autoritate autonomă, independentă și fără a beneficia de vreo susținere politică. Înțeleg și că din luna septembrie se dorește implicarea unor oameni care au activat în politică, situație care va afecta exact structura de independență și autonomie a Consiliului de Monitorizare”.

Interesant este și ce spune doamna Pascu la punctul 7: „precizez că până la data depunerii prezentei cereri de eliberare din funcție, vicepreședintele Consiliului de Monitorizare nu a fost prezent în activitățile derulate, aflându-se în Cluj-Napoca și așteptând alocarea unei locuințe de serviciu în București”.

Și uite așa iese la iveală și „munca” domnului Aștileanu. După cum am spus deja, demisia doamnei Pascu a avut loc în data de 18 iulie 2016. Până atunci, domnul Aștileanu, fără a se consulta cu nimeni, fără a avea mandat de reprezentare, pe persoană fizică dar „reprezentând” Consiliul, participase la un eveniment la Iași, apoi făcuse o vizită în Suedia unde acordase și un interviu unui ziar local și fusese la Dej, la conferința organizată de CNDR, unde a ținut celebrul speech gol de conținut pe care vi l-am prezentat deja. Toate astea Aștileanu și le-a trecut în raportul de activitate! Și a fost și remunerat pentru această „muncă”.

Mă întorc la presiunile politice din scrisoarea de demisie a doamnei Pascu. Poate că domnia sa va dori vreodată să și detalieze care au fost acele informații care i-au fost transmise din sfera politicului, cine anume i le-a transmis și despre ce oameni politici era vorba. Cât despre „detașarea de personal” aceasta nu era posibilă nici dacă partidul imaginar al doamnei Pascu ar fi condus Guvernul și ar fi avut majoritatea în Parlament, pentru simplul motiv că CRJ, când a făcut legea 8/2016 nu a trecut în lege un articol în care să specifice că în 30-60 de zile de la publicarea în MO se vor detașa din ministerele x,y,z pe funcțiile a,b,c,d atâția funcționari publici/personal contractual pentru a forma corpul administrativ al instituției. Fără acest articol trecut în lege nimeni nu avea nicio bază legală pentru a detașa personal.

Eu recunosc că nu am avut cereri directe și explicite din sfera politicului în sensul că nu m-a chemat nimeni să îmi spună pe cine să angajez în mod direct și explicit, nu am fost chemată nici la sediul PSD nici la sediul altor partide, nu am fost sunată de politicieni care să mă roage să angajez pe cineva. Am avut presiuni pentru a face angajări, pentru a „colabora” cu diverse persoane/personaje/organizații dar a fost alegerea mea și a stat în refuzul sau acceptarea mea acest lucru.

Prima propunere/sugestie îmi aduc aminte că a venit chiar în după-amiaza în care am fost votată și propusă de Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități în funcția de președintă. Am fost sunată de doamna Luminița Gheorghiu, membră în Colegiul CNCD, care m-a felicitat și mi-a propus să ne întâlnim că mă poate ajuta, că are o listă de oameni buni care mă pot ajuta, etc etc. Am refuzat elegant spunându-i că mai întâi aștept numirea în Senat și după publicarea în M.O. îmi propun o întâlnire cu doamna Pascu și să fac procesul-verbal de predare-primire, urmând ca după ce voi avea o imagine clară despre stadiul în care se află Consiliul să o contactez. Nu am mai contactat-o. Îmi amintesc doar că prin luna noiembrie 2016 am primit un email (încă îl am) de la o doamnă care îmi scria că „are emailul meu de la doamna Gheorghiu care mă cunoaște de ani de zile”…. nu i-am răspuns doamnei. Mai târziu acea doamnă avea să fie angajată la cabinetul domnului Florinel Butnaru, președintele actual al Consiliului de Monitorizare. Cred că am primit vreo 8 CV-uri, toate pe email; cu o singură excepție toate erau ale unor persoane care lucraseră în Palatul Parlamentului. Recunosc că nu am dat curs niciunei solicitări. Am fost sunată și de doamna Tontsch, tot în aceeași zi, care m-a felicitat și și-a oferit sprijinul și suportul atât al său cât și al CNDR-ului. Apoi am avut câteva întâlniri și cu domnul Aștileanu în care acesta mi-a explicat cât de mult „l-a ajutat echipa de profesioniști de la CNDR cu doamna Justina Radu în frunte, că există un anume domn Valentin Iliescu care l-a ajutat și căruia i-a promis că îl va angaja consilier la cabinetul domniei sale, că domnul Iliescu a lucrat foarte mult pentru Consiliu și la buget și la draftul de ROF….” I-am spus domnului Aștileanu că prioritatea mea este aceea de a lua legătura cu ANFP-ul pentru a rezolva cu organigrama și statul de funcții, apoi prioritățile trecute în legea 8/2016 cu termen de 60 de zile de la preluarea mandatului și după ce mă voi lămuri cum anume pot angaja/detașa personalul strict necesar pentru a putea forma corpul administrativ și pentru a putea deschide conturile instituției în trezorerie, mai discutăm. I-am spus de asemenea, că în conformitate cu legea care reglementează cabinetul demnitarului domnia sa nu are…. cabinet.

Între timp am avut o primă întâlnire la Senat, la Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități pentru a discuta deficiențele din legea 8/2016 și pașii care trebuiau făcuți pentru corectarea lor. Înainte de asta am avut câteva întâlniri cu doamna Steluța Gheorghe, întâlniri de natură strict tehnică pe probleme administrative legate de Consiliul de Monitorizare. Doamna Gheorghe mi-a spus că are o fată, juristă care a lucrat la Parlament dar acum nu mai lucrează și că aș putea să o angajez la cabinet; la momentul respectiv domnișoara lucra benevol cu doamna Steluța Gheorghe. Inițial nu am spus nici da, nici nu, m-am întâlnit cu domnișoara respectivă de vreo câteva ori, i-am dat doua teme de rezolvat și.. nu a fost să fie.

Nu știu ce promisiuni (de angajare sau de altă natură) a făcut Aștileanu celor din CNDR sau altora și nici nu m-a interesat vreodată acest aspect. În afară de „sugestiile” lui cum că „ar fi bine dacă… am avea sprijin” etc. nu l-am întrebat niciodată explicit. A insistat pe tema domnului Valentin Iliescu până la un punct. Când a văzut că sunt insensibilă a renunțat. Mi-a mai trimis câteva emailuri pe această temă la fel cum mi-a trimis la un moment dat un email în care îmi spunea ca îi spusese doamna Justina Radu „ce pași trebuie făcuți pentru a deschide conturile în Trezorerie”. I-am spus că am vorbit cu specialiștii din Ministerul de Finanțe și că atâta timp cât nu avem un contabil și un jurist nu putem deschide nimic pentru simplul fapt că trebuiesc trei semnături: a mea, a contabilului și a juristului.

Domnul Aștileanu ținea constant legătura și cu domnul Valentin Iliescu și cu doamna Luminița Gheorghiu care, așa cum aveam să aflu ulterior, era supărată pe mine pentru că nu dădusem curs solicitării de a o angaja pe doamna respectivă. Și, pentru că viața este plină de mistere, am aflat toate astea chiar de la soția domnului Aștileanu care îmi scria mesaje din când în când, așa, ca între fete. Așa am aflat de la Laura, soția domnului Aștileanu, că: ”….Marta… M-a sunat Luminița Gheorghiu, vorbea de tine că din februarie nu o să mai fii în Consiliu …. te rog să nu spui la nimeni…. eu te prețuiesc foarte mult… vorbea de nu știu ce buget, eram cu Gheo la spital când a sunat… Marta, eu nu am vorbit de Consiliu, doar i-am spus că Gheo e foarte îngrijorat că de trei luni nu este plătită chiria, iar asta îl macină atât de mult că nu doarme nopțile. În rest nu i-am spus nimic. L-a sunat pe Gheo când era aici, el a început să vorbească de Iliescu și de toate celelalte, eu nu mă bag ptr. că nu e treaba mea.”

Am răspuns „Ok. Îți mulțumesc pentru sinceritate. Apreciez” și mi-am văzut mai departe de ceea ce aveam de făcut, considerându-mă cu 5 minute mai deșteaptă și mai informată. Deci, în timp ce eu mă dădeam de ceasul morții să găsesc personal (contractual sau funcționari publici) care să își dorească să vină să lucreze la Consiliu și pe care să îi pot detașa (în cazul personalului contractual) sau transfera pe funcție publică (în cazul funcționarilor publici), domnul Aștileanu „nu dormea noaptea” pentru ca nu îi putea deconta Consiliul chiria pentru vila din Dorobanți! (nu aveam cum, pentru că nu puteam deschide conturile instituției, neavând personal de specialitate).

Pe la jumătatea lunii noiembrie primesc un email de la domnul Valentin Iliescu. Organiza un eveniment la Parlament și dorea un parteneriat cu Consiliul de Monitorizare. Nu căutați date despre acel eveniment că nu există niciunde nici măcar un rând, nici măcar o poză! Domnul Iliescu, printre altele, este președintele Asociației “Cultură, Educație, Tradiție și Spiritualitate” cu statut de „membru asociat” (SIC!) la CNDR! Activitățile pot fi văzute pe pagina de facebook a asociației. Celălalt (singurul în fapt) loc unde puteți citi despre activitățile asociației este site-ul www.bucuresti-news.ro. El aparține SRL-ului Orange Team al cărei proprietar este o tânără, pe numele său Mădălina Iliescu. Mă indoiesc că este vorba de fata domnului Valentin Iliescu! Nu cred așa ceva! Sper că nici voi!

Revin la mail care suna în felul următor:

„Bună dimineața. Zilele trecute am obținut aprobarea din partea conducerii Senatului României de a organiza în ziua de luni, 5 decembrie 2016, la orele 10.00, cu ocazia Zilei Internaționale a Dizabilității, o conferință cu tema: „ROMÂNIA, ÎNCOTRO? Pași importanți pentru respectarea Convenției privind drepturile persoannelor cu dizabilități. Ce este de făcut?” M-aș bucura enorm dacă Consiliul de Monitorizare al CDPD și-ar dori asumarea rolului de coorganizator al evenimentului la Senat. Cu deosebit respect, Valentin Iliescu”

Din mail reieșea cumva că domnia sa organizează acea conferință. În plus eram ușor contrariată și de titlul conferinței, nu prea înțelegeam cum vine treaba cu „pașii importanți pentru respectarea Convenției” pentru că din cunoștințele mele, atunci când un stat ratifică un document internațional, în cazul de față cel mai important document internațional de drepturile omului, musai trebuie să și respecte… poate or fi vrut să spună pași importanți pentru implementarea Convenției și nu le-a ieșit…în fine!

I-am răspuns domnului Valentin Iliescu după cum urmează:

„Stimate domnule Iliescu,

În calitate de președinte al Consiliului de Monitorizare nu doresc să implic Consiliul ca organizator sau ca participant în niciun fel de activități organizate de persoane fizice. Din câte înteleg aprobarea pentru acest eveniment ați obținut-o dumneavoastră personal, nu în numele unei organizații.

Consiliul de Monitorizare nu va fi nici co-organizator și nici participant la acest eveniment. Ziua Internațională a persoanelor cu dizabilități este pe 3 decembrie.

Consiliul de Monitorizare se află la ora actuală în plin proces de organizare și până în momentul în care acest proces nu va fi finalizat Consiliul de Monitorizare, al cărui președinte sunt, nu va organiza nici conferințe, nici simpozioane, nici alt fel de eveninente.

Vă urez succes în activitatea dvs.”

 

A urmat încă un schimb reciproc de mailuri mai lungi în care domnul Valentin Iliescu mi-a explicat cine este și ce face (pentru țară, pentru persoanele cu dizabilități). Cum domnia sa s-a apucat să descrie activitățile asociației pe care o conduce am aflat cu stupoare că „ideea” domnului Aștileanu din mailul de răspuns (după ce îl rugasem să își pregătească un raport de activitate care să poată fi înglobat în raportul anual al instituției) NU îi aparține! În mailul respectiv, printre alte „idei” și „propuneri” pentru Consiliu, domnul vicepreședinte Aștileanu spunea că …avem nevoie de un Centru de Monitorizare si Promovare a Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități din România”.… Coincidență extraordinară aș putea spune, dar în mailul domnului Valentin Iliescu veți găsi următoarea frază: ”… În cadrul Asociației noastre functionează cu mare succes un program intitulat Centrul de monitorizare și promovare a drepturilor persoanelor cu dizabilități din România “NOUĂ NE PASĂ” – un proiect de promovare a CONVENȚIEI Adunării Generale a O.N.U. privind drepturile persoanelor cu dizabilități adoptată în anul 2007 și ratificată de România prin Legea nr.221/2010.”

Ați spune că mințile care se aseamănă gândesc la fel, nu-i așa?

Schimbul de mailuri între mine și domnul Valentin Iliescu.

Încă o „întâmplare” care spune multe despre domnul Aștileanu și prieteniile sale politice…. prin 26 octombrie 2016, de abia îmi preluasem mandatul, în timp ce puneam pe hârtie un to do list și sunam disperată în stânga și în dreapta, ba pe la ANFP pentru o întâlnire pe tema organigramei și statului de funcții, ba pe la SGG pentru o întâlnire cu șeful cancelariei pentru a-i expune problemele pe care le întâmpină Consiliul și a solicita sprijin, domnul vicepreședinte Aștileanu se festiviza alături de lumea bună și primea diplome „pentru prezență și merite deosebite” de la domnul…. Valentin Iliescu. Nu ar fi sunat să mă întrebe dacă mă poate ajuta cu ceva, dacă m-am gândit la un plan, dacă poate alerga și el prin parlament sau pe la vreo instituție. Nuuuuuu…..! Domnul vicepreședinte Aștileanu era la Palatul Parlamentului invitat de Asociația “Cultură, Educație, Tradiție și Spiritualitate” la sărbătorirea a 110 de la înființarea Asociației Nevăzătorilor din România. Lume bună, așa cum puteți vedea în poze!

Doamna Tontsch – președinta CNDR-ului, doamna Bratan, pe care domnul Aștileanu a împuternicit-o ilegal să reprezinte interesele Consiliului în fața altor autorități publice, domnul Ușurelu pe care de asemenea domnul vicepreședinte Aștileanu l-a împuternicit ilegal să reprezinte interesele Consiliului în fața diverselor autorități ale statului, domnul Radu Sergiu Ruba, ex-președinte ANR, retras din cauză de fraudă cu fonduri europene pe un proiect POSDRU pentru persoane nevăzătoare, proiect în care fusese partener cu SIVECO (dacă dați o căutare pe google cu fraza: Sergiu Ruba fraudă cu SIVECO veți rămâne ușor uimiți) și doamna Ionica Tarău președinta Asociației „Centrul de Pregătire pentru o viaţă independentă în limbaj mimico-gestual”, în același timp consilier personal (cu o jumătate sau un sfert de normă) la cabinetul președintelui ANPD, domnul Adrian Chiotan. Doamna Tarău avea să fie prima care își va exprima, pe pagina proprie de facebook, „emoția și încântarea” cu ocazia destitutirii mele din funcția de președintă a Consiliului, titrând cu demnitate: ”AM AVUT DREPTATE! Pălăria era prea mare pentru Marta!” Doamna Tarău, ce pot să vă spun decât că vă doresc succes în continuare? Și multe multe pălării, ca aceasta…

 

Știu că „o voce competentă” v-a sfătuit să vă ștergeți postul respectiv de pe facebook pentru a nu intra în conflict de interese în conformitate cu legea 477/2004 privind codul de conduită al personalului contractual din autoritățile și instituțiile publice. Tragedia dumneavoastră este că eu am salvat postul și acum îl fac public să vadă toată lumea mândrețea de mesaj. Cu alte cuvinte să vadă toată lumea cum dumneavoastră, mamă a unui tânăr cu dizabilități, consiliera personală a președintelui ANPD, atacați o altă femeie cu dizabilități și vă bucurați de faptul că fusese demisă! Sunt convinsă că însuși domnul Adrian Chiotan, ca președinte al Autorității coordonatoare a implementării Convenției ONU, vă va felicita călduros pentru modul în care „ați combătut”! Chiar așa! Aș putea să vă întreb de ce? Ne-am cunoscut atât de bine? Nu v-au plăcut ideile mele? Nu v-au plăcut ochelarii mei? Sau poate că v-ați supărat că nu ați reușit să deveniți președinta Consiliului la audierile din februarie și octombrie 2016? Știți, atunci când am fost desemnată președintă a Consiliului…. Ați sunat vreodată în tot acest an să vă exprimați dorința de a ne întâlni, să veniți cu propuneri, cu idei sau să mă criticați pur și simplu? Nuuuu! Ați așteptat să fiu demisă și apoi ați …triumfat! Sper să vă facă plăcere aceste 4 poze. Sunt print-screenuri după posturile dvs. din perioada respectivă. Din ele reies atât lacunele dvs. legate de activitatea consiliului și de mandatul conferit prin lege acestei instituții cât și lacunele în domeniul gramaticii.

Iată ce spuneați stimată doamnă Tarău,… „Consiliul s-a înființat prin… etc etc (trec peste amănunte) … și are printre atribuții promovarea și supravegherea furnizării serviciilor medicale și sociale. Activitatea consilului vizează cu precădere situația din entitățile publice sau private care furnizează persoanelor cu dizabilități serviciile precizate.” Acum înțelegeți de ce nu ați reușit să deveniți președintă nici în februarie 2016, nici în octombrie 2016? Pentru că ați scris numai inepții, doamna Tarău, pentru ca ați luat scrisori de susținere de la televiziuni locale, de la ministere, prefecturi, etc (așa e când nu citiți articolul 5 din legea 8/2016). Domnule președinte Chiotan, sunteți mândru de activitatea depusă pe FB de către consiliera personală de la cabinet? Vă consiliază bine? (întreb având în vedere competențele pe care doamna Tarău le-a etalat în proiectul propriu pentru Consiliu).

Doamna Tarău, uitați toate posturile dumnevoastră de pe FB din acea zi:

Știți ce este poate cel mai urât lucru, doamna Tarău? Această „conversie” a dumneavoastră în funcție de necesități, în functie de „cine cum ce și când”. Nu vă doare uneori, nu vă simțiți obosită? Tineți capul sus când mergeți pe holurile ANPD? Dar domnul președinte Chiotan, se mândrește cu dumnevoastră? Nu îmi răspundeți, nu este nevoie….

Cei care vor citi acest articol pot vedea (și dvs. dacă vă roade curiozitatea și vreți să vă aduceți aminte) cele două dosare de candidatură ale domniei voastre din februarie 2016 și octombrie 2016. În ambele dosare lucrarea dumnevoastră intitulată sugestiv   „Proiectul cu privire la aplicarea efectivă a prevederilor prezentei legi – legea 8/2016” a rămas aceeași, nu ați modificat nicio virgulă! Să înțeleg că ați dat un semnal clar de consecvență…. Singurele lucruri pe care le-ați schimbat au fost la hârtiile de susținere a candidaturii. În octombrie se pare ca ați avut mai puține hârtii de susținere. Ei, iată, acum publicul cititor are ocazia să vadă și eventual chiar să scrie despre competența dumneavoastră (mă refer exclusiv la lucrarea depusă cu ocazia candidaturilor).

Dacă persoanele cu dizabilități care muncesc zi de zi sau care încearcă din răsputeri să ducă un trai decent în România se întreabă de ce situația lor este așa cum este, de ce drepturile lor nu sunt respectate, de ce autoritățile nu sunt interesate de problematica dizabilități, de ce măririle de indemnizații sunt infime, de ce instituțiile din zona dizabilității nu se reformează, de ce nu există accesibilizare, de ce nu avem un sistem de învățământ incluziv și accesibilizat, de ce nu avem acces la locuri de muncă și multe altele IATĂ, aveți un posibil răspuns! Pentru că persoane ca doamna Tarău, doamna Tontsch, doamna Bratan, doamna Justina Radu, domnul Tic Pietroșel, domnul Radu Ruba, Cosmin Jurcan, domnul Aștileanu și alți câțiva, au stăpânit ani de zile mediul ONG din sectorul dizabilității dar nu în folosul și pentru persoanele cu dizabilități ci doar pentru beneficii și avantaje proprii. Așa se face că astăzi, în România NU mai există nici măcar o singură organizație a persoanelor cu dizabilități puternică și în stare să reprezinte un pol de interes, dialog și expertiză pentru administrație! CNDR este o simplă foaie de hârtie căzută în mâini neîndemânatice când este vorba de lobby și advocacy dar extrem de competente atunci când este vorba de făcut proiecte abracadabrante pe banii publici. Or fi câteva sute de mii de euro dacă nu chiar jumătate de milion care au luat calea CNDR în ultimii 6 ani aruncați fiind pe proiecte utopice gen televiziuni online, radiouri online, ziare online, festivaluri și alte plimbărici… în toți acești ani CNDR a fost condus de Sergiu Ruba și Justina Radu, doar în ultimii 3 ani a mai existat o pală de vânt dar s-a potolit repede, atat Gabi Scraba cât și Daniela Tontsch fiind aduse destul de repede pe „calea înțelepciunii”.