Ieri, 7 mai 2019, a apărut în cotidianul online, „Caraș Online”, articolul „Chisăliţă acţionează din nou pentru persoanele cu handicap”. În ultimii doi ani am tot citit despre domnul senator că „acționează pentru persoanele cu handicap” și am ales să nu comentez. Vă asigur că toate declarațiile domniei sale, propunerile și demersurile sunt din sfera „noaptea minții”.
Puteți să consultați întregul articol, aici:
„(…) în şedinţa Senatului de luni, 6 mai 2019, el i-a cerut în scris ministrului Muncii, Marius Constantin Budai situaţia indemnizaţiei sociale primită de persoanele adulte cu diferite grade de handicap, cel de-al doilea pas fiind declaraţia politică adresată Senatului României privind reconsiderarea şi modificarea în regim de urgenţă a cuantumului indemnizaţiilor persoanelor cu dizabilităţi”.
Ce înțelegem din această declarație: „ala bala portocala, curge apa în beci”.
Art. 58 alin 4. din Legea 448/2006 (actualizată 2019) privind protecția persoanelor cu handicap, republicată, prevede „Adultul cu handicap beneficiază, în condiţiile prezentei legi, de următoarele prestaţii sociale: a)indemnizaţie lunară, indiferent de venituri: (i)70% din indicatorul social de referinţă, prevăzut de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj si stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare, pentru adultul cu handicap grav; (ii)53% din indicatorul social de referinţă, prevăzut de Legea nr. 76/2002, cu modificările şi completările ulterioare, pentru adultul cu handicap accentuat; b)buget personal complementar lunar, indiferent de venituri; (i)30% din indicatorul social de referinţă, prevăzut de Legea nr. 76/2002, cu modificările şi completările ulterioare, pentru adultul cu handicap grav; (ii)22% din indicatorul social de referinţă, prevăzut de Legea nr. 76/2002, cu modificările şi completările ulterioare, pentru adultul cu handicap accentuat; (iii)12% din indicatorul social de referinţă, prevăzut de Legea nr. 76/2002, cu modificările şi completările ulterioare, pentru adultul cu handicap mediu”.
Ca atare, indemnizația lunară este o prestație socială! Bun! Este clar!
Dreptul la asistență socială sub forma prestațiilor sociale se acordă din oficiu, pentru persoanele posesoare de certificate de încadrare în grad de handicap, care se află în plată în evidența instituției sau la cerere, pentru persoanele care-și depun pentru prima oară dosarul. Dreptul la asistență socială sub forma facilităților sociale se acordă la cerere.
„Considerând că modificările de la 1 iulie 2018, respectiv cea de-a doua majorare, nu corespund nevoilor reale ale acestor persoane, el a solicitat, de asemenea, un răspuns pentru o speţă concretă, primită personal: „Băiatul meu în luna ianuarie a împlinit 18 ani. Este persoană cu handicap grav. Mai precis, paralizie cerebrală și tetrapareză spastică, retardat mental sever și epilepsie. În ianuarie, când a împlinit 18 ani, i-am făcut certificatul de grad permanent cu însoțitor. M-am dus şi la d-na dr. pentru pensia de invaliditate, dar dânsa mi-a spus că nu poate beneficia deoarece nu a cotizat la stat pentru vechime. Problema este că nu avea când să cotizeze pentru pensia de boală fiind minor. Tot d na dr. a spus că a existat o lege până anul trecut unde acești tineri beneficiau, dar că acum legea este scoasă. Mamele care au copii cu handicap au plătit o cotizație la casa de pensii pe două luni și copii (tineri) beneficiază de pensia de invaliditate. Așa a fost legea până în 2018. Nu este corect ca să se facă discriminare între tinerii cu handicap grav, adică unii primesc şi alţii nu. Nu este o sumă mare această pensie de 630 lei pe lună, dar pentru copiii noştri este benefică. Un tânăr cu handicap grav nu poate trăi din 500 lei pe lună pe care îi primim de la Protecția persoanelor cu handicap. Ce putem face pentru ca aceşti tineri să nu fie discriminați?”.
Am să îi răspund, în primul rând, domnului senator la această speță: „Dumneavoastră nu puteți face nimic, pentru că nu cunoașteți diferența dintre prestație socială și pensie de invaliditate, pentru că nu cunoașteți legislația în vigoare.”
În al doilea rând, am să îi răspund doamnei din speța de mai sus și celor care se regăsesc în aceeași situație.
Prin OUG 116/2017 se abrogă art. 68, alineatul (1^1), introdus de OUG 103/2017 care aducea modificări importante Legii nr. 263/2010 și anume: dacă până la 31 decembrie 2017 persoanele cu handicap au putut beneficia de pensia de invaliditate conform deciziei emise de comisiile de evaluare a capacității de muncă, din ianuarie 2018 trebuia să fie făcută dovada de cotizare a 2 ani din 5 pentru a beneficia de pensie de invaliditate.
Din luna decembrie 2018, Legea nr. 267 din 24.11.2018 aprobă OUG nr. 116 din 28.12.2017 pentru modificarea Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice iar pentru persoanele încadrate într-un grad se invaliditate, se revine la vechea procedura din HG nr. 155/2011 privind Criteriile și normele pentru încadrarea la pensia de invaliditate, pentru eliberarea Deciziei medicale de încadrare într-un grad de invaliditate.
Pensia de invaliditate se va acorda indiferent de stagiul realizat, în toate cazurile în care beneficiarul a fost încadrat în grad de invaliditate, chiar dacă nu a muncit niciodată.
„Senatorul cărăşean l-a întrebat pe Budai ce măsuri intenţionează să ia pentru acordarea acestor indemnizaţii, în sprijinul nevoilor reale ale acestor persoane, defalcat pe grupe de handicap şi de vârste. Cât priveşte declaraţia politică adresată Senatului, după o expunere detaliată a situaţiei prezente, chiar şi după cea de-a doua majorare, Chisăliţă a înaintat propunerea de majorare în acord cu nevoile reale ale persoanelor cu dizabilităţi: „Consider mai mult decât oportună reconsiderarea și modificarea de urgență a cuantumului acestor indemnizații, în așa fel încât aceasta să reflecte nevoile și condițiile reale ale persoanelor în cauză, măsură la care vă rog să vă alăturați, să o susțineți și să contribuiți prin implicarea pe care v-o oferă prerogativele dumneavoastră legislative”.
Toată declarația nu are niciun fundament, sunt curioasă ce „expunere detaliată” este cuprinsă în declarația politică a domnului senator, în condițiile în care domnia sa nu cunoaște legislația în vigoare. Sunt curioasă cu câte persoane cu dizabilități discută zilnic, câte întâlniri a avut cu organizațiile neguvernamentale ale și pentru persoanele cu dizabilități, în cei aproape trei ani de când este senator?
Zilnic sunt sunată de persoane cu dizabilități și aparținătorii acestora, din toață țară și îmi sunt expuse diverse spețe. Când nu dețin informația, solicit un termen de 2 zile pentru a mă informa și a dezbate cu colegii mei, din dorința de a informa corect și de a veni cu cea mai bună soluție. Dar asta este abordarea mea!
Da! Sunt supărată și îmi vine să urlu când citesc rahaturi de genul. Apropo, să știți că un senator are niște consilieri, un director de cabinet care sunt plătiți din banii noștri, precum și domnia sa.
Așadar, rugămintea mea către domnul senator, este: să vă informați înainte de a arunca cu „rahat în ventilator”, nu de alta dar se face mizerie mare și miroase. Știu că nu vreți, nu știți și nici nu vă interesează. Interesul dumneavoastră este doar unul personal și atât.
Domnule senator, dacă aveți o dizabilitate, asta nu înseamnă că vă transformați în mod automat într-un militant al drepturilor persoanelor cu dizabilități. Eu știu că persoanele cu dizabilități reprezintă în România un electorat considerabil, dar nu toți suntem „proști”. Vă rog, nu ne mai subestimați inteligența, suntem oameni care muncim serios și o facem VOLUNTAR.
Nu am nicio speranță, în ceea ce îl privește pe domnul senator, știu sigur că ceea ce nu a reușit să facă în trei ani de când este senator nu o să reușească să realizeze într-un singur an de mandat, ce i-a mai rămas. Vreau să cred că persoanele cu dizabilități nu îi vor mai acorda și a doua oară votul. În caz contrar, ne merităm soarta!
Noi să fim bine, că mulți nebuni au sărit deja gardul!
