Am reflectat dacă să scriu despre avizul Comisiei pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte şi minorităţi privind Raportul anual de activitate al Consiliului de Monitorizare a implementării Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități pe anul 2018, și implicit despre votul de astăzi dat de către Senatul României.
Știu că sunt foarte puțini oameni interesați de acest subiect și mult prea puțini care vor citi tot articolul. Așadar, am să încep prin a vă spune că la 30 septembrie 2018, 18.015 persoane cu dizabilități se aflau în instituţiile publice rezidenţiale de asistenţă socială pentru persoanele adulte cu dizabilităţi (instituţionalizate) coordonate de Ministerul Muncii şi Justiției Sociale prin Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Dizabilităţi.
Raportul anual de activitate al Consiliului de Monitorizare a fost votat de către Senatul României, fiind susținut de către Președintele Comisiei pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte şi minorităţi, dl. Bădulescu Dorin-Valeriu. Vicepreședintele Comisiei pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte şi minorităţi este dl. Chisăliță Ioan-Narcis. Ambii sunt persoane cu dizabilități fizice, precum și Vicepreședintele Consiliului de Monitorizare, dl. Aștileanu Gheorghe.
Ieri am aflat din declarațiile domnului senator Adrian Wiener că în 2018 au murit aproximativ 1.800 de persoane cu dizabilități instituționalizate și cu toate acestea nu există în cadrul Raportului de activitate al Consiliului de Monitorizare niciun deces suspect sau vreo privare abuzivă de libertate. În acest ritm, în aproximativ zece ani, toate persoanele cu dizabilități instituționalizate în prezent, vor deceda.
În timpul mandatului meu, ca Președintă a Consiliului de Monitorizare, mi-am dorit de mai multe ori, în decursul unui an, să demisionez, dar singurul gând care m-a oprit, fără să mă plâng că instituția nu are un buget viabil, că nu sunt absolut deloc susținută, a fost că aș fi putut fi chiar eu una din miile de persoane cu dizabilități institituționalizate, dacă nu aveam norocul de a avea o familie.
Domnule Bădulescu Dorin-Valeriu, domnule Chisăliță Ioan-Narcis, v-ați gândit vreo secundă la acest fapt, când ați avizat Raportul de activitate al Consiliului de Monitorizare? Cine este vinovat pentru moartea celor 1.800 de suflete?
Am scris despre Raportul anual de activitate al Consiliului de Monitorizare aici, unde îl și puteți consulta.
Nu am să fac publică o analiză personală a Raportului anual de activitate al Consiliului de Monitorizare, dar vă îndemn să citiți analiza Fundației Centrului de Resurse Juridice.
❗️ ❗️ ❗️Raportul anual de activitate este raportul de activitate al instituției, și nu al reprezentantului legal al acesteia. Așadar, raportul anual de activitate trebuia să prezinte activitatea Consiliului de Monitorizare pentru perioada aprilie 2017 – aprilie 2018.
Îmi fundamentez afirmația, în baza Legii 8/2016 privind înființarea mecanismelor prevăzute de Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități care fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 48 din 21 ianuarie 2016. Prin Hotărârea nr. 66/2016, publicată în Monitorul Oficial la data de 27 aprilie 2016 a fost numită prima conducere a Consiliului de monitorizare, Președinte Georgiana Pascu și Vicepreședinte Gheorghe Aștileanu.
Conform art. 5 alin. 3 din Legea nr. 544 din 2001 privind liberul acces la informațiile de interes public (publicată în Monitorul Oficial nr. 663/23 octombrie 2001): „Autoritățile publice sunt obligate să dea din oficiu publicității un raport periodic de activitate, cel puțin anual, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a.”
Consider că raportul pe anul 2017 – 2018 al Consiliului de Monitorizare, trebuia înaintat Comisiei pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte şi minorităţi din cadrul Senatului României în aprilie 2018, și nu noiembrie 2018.
Am să analizez obiectiv avizul Comisiei pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte şi minorităţi privind Raportul anual de activitate al Consiliului de Monitorizare a implementării Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități, pe anul 2018.
Obiectivele specifice și obiectivele operaționale ale Consiliului de Monitorizare au ca prioritate promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități în interiorul și exteriorul instituțiilor, protecția persoanelor instituționalizate, monitorizarea respectării drepturilor acestora;
❗️ ❗️ ❗️Legea 8/2016 privind înființarea mecanismelor prevăzute de Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități prevede la art. 2 alin. 2 „În înțelesul prezentei legi, prin instituții supuse monitorizării Consiliului de monitorizare se înțelege facilități de tip rezidențial publice sau private, destinate să servească persoanelor cu dizabilități, precum și spitale/secții de psihiatrie. „
„ promovarea drepturilor persoanelor cu dizabilități în interiorul și exteriorul instituțiilor„, oare se referă și la persoanele cu dizabilități neinstituționalizate?
A fost elaborată și demarată procedura de monitorizare în conformitate cu prevederile Legii 8/2016 și aprobată prin ordin al Președintelui Consiliului de Monitorizare;
❗️ ❗️ ❗️Într-adevăr, Raportul anual de activitate conține procedura de monitorizare, dar ordinul la care se face referire nu l-am găsit nici măcar publicat pe pagina Consiliului de Monitorizare.
Pe pagina Consiliului de Monitorizare sunt publicate doar trei ordine, date în timpul mandatului meu. Precizez că în timpul mandatului meu (octombrie 2016 – noiembrie 2017), am emis în anul 2016, trei ordine iar în 2017, 54 de ordine.
A fost elaborată și demarată procedura de selecție în conformitate cu prevederile art. 14 din Legea 8/2016 pentru colaboratori externi (experți independenți) și aprobate prin ordin al Președintelui Consiliului de Monitorizare;
Procedura stabilește etapele inițierii și desfășurări procedurii de selecție a experților independenți, care efectuează vizite de monitorizare în facilități de tip rezidențial publice sau private, destinate să servească persoanelor cu dizabilități, precum și în spitale și secții de psihiatrie;
❗️ ❗️ ❗️ Se menționeză în Raportul anual de activitate al Consiliului de Monitorizare: „Ordinul președintelui Consiliului de Monitorizare nr. 30/11.05.2018 privind abrogarea Ordinului Președintelui Consiliului de Monitorizare nr. 3/2016 privind aprobarea Procedurii de selecție și a conținutului Protocolului-cadru ce urmează a fi încheiat de Consiliul de Monitorizare și fiecare colaborator extern/expert independent.” Vă mărturisesc că nu am găsit nici acest ordin la care se face referire, dar poate Comisia pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte şi minorităţi a avut acces și la ordinele emise de Președintele Consiliului de Monitorizare.
Inspectorii de monitorizare, alături de experții independenți, au efectuat, în perioada 14 iunie – 9 noiembrie 2018 un număr total de 57 de vizite de monitorizare;
❗️ ❗️ ❗️ Nu am aflat care este pregătirea, experiența și expertiza inspectorilor de monitorizare și a experților independenți, dar am citit rapoartele de monitorizare care sunt doar niște rapoarte copy-paste, ce nu conțin niciun deces suspect sau vreo privare abuzivă de libertate.
Perioada care trebuia raportată aprilie 2017 – aprilie 2018, pentru Raportul anual de activitate de fapt nu conține nici măcar o vizită de monitorizare.
A fost înregistrat un litigiu în contencios administrativ, la Tribunalul Galați, reclamant fiind Dna. Bencze Marta-Iozefina, fost președinte al Consiliului de Monitorizare, având ca obiect Refuz soluționare cerere;
❗️ ❗️ ❗️Ca orice cetățean al acestei țări, am solicitat prin Legea nr. 544 din 2001 privind liberul acces la informațiile de interes public, informații de interes public. Consiliul de Monitorizare a refuzat să îmi răspundă la solicitare iar conform art. 22 alin. 1 din Legea 544/2001 am depus plângere la secția de contencios administrativ.
În perioada septembrie-noiembrie 2018, Curtea de Conturi a României a efectuat o misiune de audit activității financiar-contabile a Consiliului de Monitorizare, pentru anul 2017;
În timpul misiunii de audit au fost remediate deficiențele de management, constatate pentru anul 2017, astfel încât situația financiară întocmită pe anul 2018 reflectă fidel indicatorii economico-financiari;
❗️ ❗️ ❗️În Raportul anual de activitate la pag. 62 „Pentru anul 2017 au fost efectuate un număr de 18 procese de achiziție, în intervalul aprilie-decembrie”. Pag. 63 „Numărul de contestații formulate la Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor: zero”. Nu se menționează în raport despre această misiune de audit, așadar de ce este precizată această chestiune în aviz?
De-a lungul timpului s-au înregistrat la Comisie câteva memorii privind atât activitatea Consiliului de Monitorizare cât și solicitarea de revocare din funcție a președintelui și a vicepreședintelui, din motive care țin de transparență și de colaborarea cu alte ONG-uri din domeniul persoanelor cu dizabilități;
❗️ ❗️ ❗️”Câteva memorii” Serios! Au fost greu de numărat? Câte?
Comisia pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte și minorități a pus în vedere Consiliului de monitorizare obligația de a transmite Raportul de activitate suspus dezbaterii, în integralitatea sa, organizațiilor neguvernamentale prezente în calitate de observator, în vederea formulării de observații scrise de către acestea;
❗️ ❗️ ❗️Serios? Asta doar după ce organizațiile neguvernamentale au făcut solicitare pentru a participa la ședința în care s-a susținut prezentarea Raportului anual de activitate al Consiliului de Monitorizare. Mulțumim!
Asociația Calea spre Acces și Fundația Centrul de Resurse Juridice au formulat o serie de întrebări cu privire la raportul de activitate a Consiliului de Monitorizare;
Cele două asociații au semnalat neîndeplinirea de către Consiliul de Monitorizare a obligațiilor legale în materia transparenței și au solicitat acordarea unui aviz negativ pentru raportul anual de activitate al Consiliului de Monitorizare
❗️ ❗️ ❗️ Realitatea este că peste 100 de organizații neguvernamentale au formulat întrebări cu privire la Raportul de activitate al Consiliului de Monitorizare și au solicitat acordarea unui aviz negativ acestuia.
Vreau să vă precizez că în 2017, în timpul mandatului meu, bugetul Consiliului de Monitorizare a fost de 1.077 mii lei, iar în 2018 a fost 4.240 mii lei.
Motivul pentru care am fost revocată a fost strict politic, dar mi s-a imputat faptul că nu am făcut monitorizare. În raportul de activitate la pag. 57 se menționează: „Datorită bugetului subdimensionat, aprobat pe anul 2017, nu au putut fi demarate procedurile legale pentru angajarea celor 10 inspectorilor de monitorizate prevăzute în Legea nr.8/2016 cu modificările și completările ulterioare și a celorlalte posturi vacante, în vederea realizării scopului pentru care a fost înființat și de îndeplinire a atribuțiilor Consiliului de monitorizare, cu respectarea principiilor legalității, respectări demnității persoanelor, nediscriminării, egalității de șanse, precum și ale independenței funcționale și a personalului, imparțialității și obiectivității”. Deci, au recunoscut de ce nu am făcut monitorizare! Bun!
Raportul de activitate menționează la pag. 45 „Monitorizarea electronică a notificărilor privind decesele persoanelor cu dizabilități la nivel national” și la pag. 51 „Monitorizarea electronică s-a efectuat încă din aprilie 2018 – până în prezent fiind verificate și monitorizare un număr de 306 centre”. Totuși, raportul nu prezintă nicio statistică privind decesele persoanelor cu dizabilități instituționalizate.
În perioada octombrie 2016 – septembrie 2017 Consiliul de Monitorizare, în timpul mandatului meu a înregistrat 1.013 decese.
Senatorul Adrian Wiener a scris ieri pe Facebook: „Astăzi majoritatea PSD/ALDE a perpetuat prin vot impostura și politizarea României instituționale.
Senatorii USR au votat în unanimitate împotriva raportului Consiliul de Monitorizare a Implementării Convenţiei ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități pe care-l consideră o mostră de incompetență profesională și opacitate instituțională.
Raportul, așa cum a fost el depus la Senat, dă măsura imposturii și amatorismului în materia drepturilor omului a domnului președinte Florin Butnaru. Și este normal să fie așa, căci nimic din pregătirea profesională a lui Butnaru nu i-ar permite să stapânească măcar la nivel minimal lexiconul din acest domeniu darmite să conducă instituția.
Raportul de activitate relevă:
– Neîndeplinirea obiectivelor și exercitarea defectuoasă a atribuțiilor legale
– Lipsa totală a transparenței și refuzul colaborării cu organizațiile neguvernamentale
– Neînțelegerea obiectului echipelor de inspecție, care se limitează la a constata, pe alocuri, precaritatea condițiilor materiale fără nicio referință la abuzuri, încălcări ale drepturilor fundamentale sau libertăților civile, a calității procesuale active pe care ar trebui să o aibă Consiliul
– Lipsa totală de transparență în selecția experților independenți din echipele de monitorizare sau a procedurii de monitorizare
Raportul nu face nicio referire la faptul statistic, extrem de îngrijorător, al decesului în instituțiile care ar trebui să ofere adăpost și siguranță a peste 1800 de persoane în anul 2018 în condițiile în care în 2017 au fost în jur de 1200 de decese.
Raportul nu relevă nicio activitate și nicio măsură proactivă, care sunt esențial legate de tema abuzului de neuroleptice la copii instituționalizați sau la abuzurile sexuale din instituții, la suprapopularea unora dintre instituții.
Raportul nu prezintă nicio strategie de prevenție a instituționalizării sau de vreun proces de dezinstituționalizare progresivă.
Ca multe alte instituții acest Consiliu a fost anexat politic. Președintele actual nu a înțeles că rolul Consiliului, așa cum este stabilit prin lege, este acela de a amenda prin toate instrumentele puse la dispoziție inadecvările flagrante din spatele zidurilor unde aceste persoane sunt „depozitate”. Consiliul are autonomia să sesizeze organe judiciare, să atenţioneze şi să condiţioneze autorităţi competente, să colaboreze cu Avocatul Poporului şi punctele de contact din ministere, să facă recomandări, să fie în esenţă o instituţie care să responsabilizeze Statul Social România, şi pe noi toţi faţă de abuzul prin neglijenţă asupra compatrioţilor noştri, perpetuat în atâţia ani de indiferenţă şi dezumanizare.
USR consideră că independența și autonomia totală a Consiliului de Monitorizare, aflat sub control parlamentar, este condiția sine-qua-non pentru respectarea menirii sale, de apărare a drepturilor persoanelor cu dizabilități instituționalizate în România”.
Vreau să închei cu un îndemn pentru unitate. Persoane cu dizabilități din România, aparținătorii ai acestora, organizațiile neguvernamentale ale și pentru persoanele cu dizabilități, care în fiecare zi luptați pentru respectarea drepturilor, nu uitați pe cei care NU AU O VOCE! Fiți vocea celor instituționalizați, pentru că toți avem dreptul la VIAȚĂ!
„Statele Părţi reafirmă că fiecare fiinţă umană are dreptul inalienabil la viaţă şi vor lua toate măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele cu dizabilităţi se bucură efectiv de acest drept în condiţii de egalitate cu ceilalţi” – art. 10 Convenţia privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi.
