Temple Grandin spune:
„Omenirea are nevoie de toate tipurile de gândire”, dar nu și în România!
În orice țară europeană, dacă un ministru declară că se gândește să separe copiii în clase diferite pe criteriul dizabilității, în mod automat ar trebui să își semneze demisia. Nu am așteptări în situația dată, tot ce pot face este să lupt ca acest fapt să nu devină realitate.
Şcoala are datoria de a asigura şanse egale tuturor elevilor. A asigura şanse egale elevilor înseamnă a asigura posibilităţi maxime de dezvoltare fiecăruia, în funcţie de aptitudinile, abilitățile şi interesele sale.
Ministrul Educaţiei, d-na Ecaterina Andronescu, a declarat săptămâna trecută: „Noi acum îi avem pe cei cu dificultăţi de învăţare, să îi numim aşa generic, împărţiţi în două categorii. Pe unii îi trimitem în şcolile speciale, iar alţii sunt în şcolile normale, integraţi în clasele normale. Acolo, din păcate, într-o foarte mică măsură reuşim să asigurăm profesori de sprijin pentru copiii integraţi în clasele normale şi atunci creăm dificultăţi la profesori. Şi mă gândeam dacă nu am putea să îi împărţim mai mulţi într-un loc şi să punem profesori de sprijin acolo. Adică aş vrea: ca şi lor, celor integraţi în şcolile de masă, să le putem asigura profesori de sprijin”. potrivit digi24.ro.
Ulterior, a revenit asupra declarației, susținând că a fost greșit înțeleasă. Într-o declarație pentru HotNews, Ecaterina Andronescu a spus că: „Dacă în clasele de masă sunt doi-trei copii cu dificultăți de învățare poate reușim să le dăm și un profesor de sprijin”.
„Nu!!! Cum să vreau segregare?? Eu am fost ministrul care pentru prima dată, în perioada 2001-2003, am integrat în școlile de masă, prin trecere de la școlile speciale, circa 30.000 de copii cu dificultăți de învățare! Am spus că dacă în clasele de masă sunt doi-trei copii cu dificultăți de învățare poate reușim să le dăm și un profesor de sprijin”.
Reprezentanţii UNICEF consideră că înființarea acestor clase nu e o soluţie bună pentru a creşte performanţele acestor copii: „Experienţa ne-a arătat că elevii învaţă mai bine atunci când sunt expuşi diversităţii, când suportul pentru ei este apropiat nevoilor lor. Fiecare copil este diferit, fiecare copil se dezvoltă şi învaţă în moduri diferite, iar serviciile, adică cele de stat, trebuie să fie capabile să se adapteze acelor nevoi speciale”, este de părere Pieter Bult, reprezentantul UNICEF în România.
Maria Mădălina Turza, Președintă al Centrului European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilități, spune, la rândul ei, că ministrul Ecaterina Andronescu „readuce SEGREGAREA în România. Guvernul a pornit un război împotriva noastră:cetățeni români, copii si adulți cu dizabilitate”.
Maria Mădălina Turza, Președintă al Centrului European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilități, prezintă în articolul: „Cifrele eșecului în educația incluzivă – am sesizat CNCD cu privire la declarațiile ministrului Educației, o serie de clarificări:
„❗❗❗29.433 din cei 70.000 de copii cu dizabilități din România sunt izolați în școli speciale, adică aproape 50%;
❗❗❗cu numai 1.385 de profesori de sprijin în toata țară chiar şi cei care învață în școlile de masă nu beneficiază de sprijinul necesar;
❗❗❗cu 1 profesor de sprijin la 150 de elevi cu dizabilităţi în mai multe judeţe din ţară nu reuşim să ne ridicăm nici la standardul minim pentru incluziunea copiilor cu dizabilităţi;
❗❗❗programa nu este adaptată, nu există accesibilizări și tehnologii asistive, iar profesorii nu au beneficiat de pregătirea necesară gestionării elevilor cu dizabilităţi;
❗❗❗părinții cheltuiesc între 4.000 – 18.000 de Euro pe an pentru terapiile copiilor cu dizabilități și salariile profesorilor de sprijin privați, iar cei care nu își permit, rămân izolați în case sau instituții;
❗❗❗93% dintre direcțiile generale de asistență socială şi protecţia copilului (DGASPC) din cele 42 de județe din România au raportat inexistența serviciilor de intervenție timpurie pentru copiii cu dizabilități în comunitate;
❗❗❗discriminarea, excluziunea și segregarea copiilor cu dizabilități în sistemul de educație din România constituie obiectul a numeroase dosare civile, penale și la nivelul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării pe care le-am sesizat în ultimii 10 ani;
❗❗❗Cu o rată de 4,2%, Romania a ajuns ţara cu cea mai mică rată de angajare în câmpul muncii a persoanelor cu dizabilități din UE se datorează și excluziunii de azi de pe băncile școlii, şi care la cum arată politicile în prezent se va acutiza;
❗❗❗Raportori speciali ai ONU şi comisari pentru drepturile omului ai Consiliului Europei au atras atenţia în nenumărate rapoarte de evaluare că statul român încalcă drepturile copiilor cu dizabilităţi din ţara noastră.”
Despre inițiativa civică europeană – Europe CARES, puteți să citiți aici.
Da, doamna ministru Andronescu, vrem incluziune, nu segregare!
Pentru că incluziunea presupune efortul de a asigura tuturor elevilor – de limbă şi cultură diferite, din familie diferite, cu orice problemă de sănătate, cu interese şi moduri de învăţare diferite – strategii de predare-învăţare adecvate şi individualizate, fără a stigmatiza sau a separa, fără a discrimina.
Pentru că incluziunea îmbunătățește procesul de învățare pentru toți elevii!
Pentru că vrem o țară sănătoasă!
