Raportul vicepreședintelui Consiliului de Monitorizare, domnul Aștileanu Gheorghe

Am promis, mă țin de cuvânt! Astăzi vă prezint raportul propriu și personal al domnului vicepreședinte al Consiliului de Monitorizare, Gheorghe Aștileanu.

Istoria lui este următoarea:

În 23 februarie 2017 i-am trimis un email domnului Aștileanu prin care îi solicitam să se implice în procesul de luare a deciziilor în Consiliu (că tot s-a plâns peste tot că nu l-am implicat! Ei bine, după ce veți citi această scrisoare veți vedea că el NU se putea implica, cam tot ceea ce propunea fiind lipsit de sens și de logică). Tot în această scrisoare îi spuneam că intenționez ca la finalul lunii aprilie să depun raportul anual și îi solicitam să își întocmească raportul său de activitate (pentru a putea fi integrat în raportul anual al instituției și ținând cont de faptul că în perioada 18 iulie – 26 octombrie 2016 fusese singurul demnitar al instituției).

Puteți citi răspunsul domnului Aștileanu mai jos:

Veți vedea că (atenție! eram la finalul lunii februarie 2017!) domnul Aștileanu nici nu citise bugetul instituției și credea că primisem 100.000 lei (în fapt primisem 1.000.000 lei). Veți vedea cum mă peria „pentru eforturile depuse pentru obținerea unui buget motivat” (sic!) deși el nu știa care era bugetul instituției, veți vedea cum el era preocupat de sumele ce îi trebuiau decontante, de faptul că… factura lui de gaze din vila din Dorobanți era prea mare, veți vedea dezacorduri și multe altele. Veți vedea de asemenea că domnul Aștileanu habar nu avea cu ce se ocupă Consiliul și care este mandatul instituției, el era ocupat de propria sa „viziune”, cu propuneri care dintre care mai lipsite de sens: „avem nevoie de un Centru de Monitorizare și Promovare a Drepturilor Pers. cu Dizabilitati din Romania” / „Trebuie să monitorizăm fenomenul discriminării , a faptului că pers. cu dizabilități locomotorii ( 134 982 ) nu își pot exercita dreptul la vot din pricina lipsei accesibilizării secțiilor de votare/lipsa infrastructurii adecvate/lipsa rampelor/lifturilor/sau secția de vot este amplasată la etaj” / „ Avem 47 de DGASP uri care trebuie și ele revigorate din toate punctele de vedere. Acțiuni așa cum am precizat în Mass Media pentru conștientizarea opiniei publice în domeniile de actualitate ale CM. Monitorizarea modului de implementare a politicilor publice din domeniul drepturilor omului, al integrității și demnității umane, identificarea vulnerabilităților din sistem. Trebuie sa facem propuneri de îmbunătațire a cadrului legislativ privind drepturile omului. CM trebuie să fie capabil pentru receptarea petițiilor in instituții care să fie supuse analizei în vederea furnizării de consiliere și informare.  Trebuie să găsim modalități referitoare la colectarea datelor, analiza și investigarea plângerilor …Modalități de arhivare.” NU vreau să vă răpesc „plăcerea” acestei lecturi! Cred că este important să citiți ce scrie domnul vicepreședinte Aștileanu, fie și numai pentru faptul că este plătit lunar, din bani publici, cu 10.500 lei și i se mai decontează încă alți 3.200 lei lunar pentru plata chiriei vilei de protocol din Dorobanți.

La finalul lunii aprilie 2017 Consiliul împlinea un an instituțional de funcționare și, în conformitate cu prevederile legale, avea obligația să depună la Comisia pentru drepturile omului din Senat un Raport anual de activitate. Stabilisem să depunem raportul la biroul Comisiei în data de 27 aprilie 2017.

În acest context am avut o discuție cu domnul vicepreședinte Aștileanu, i-am explicat care sunt obligațiile legale și l-am rugat ca până pe 20 aprilie să îmi trimită contribuția domniei sale la raport ținând cont că trebuia acoperită și perioada cât domnia sa fusese singurul demnitar și angajat al institutiei (18 iulie – 26 octombrie 2016). Inițial mi-a spus foarte ofuscat că el va trimite Comisiei un raport separat pe perioada cât a fost vicepreședinte! I-am explicat calm că raportul este al INSTITUȚIEI și nu se pot trimite două rapoarte, unul pe persoană fizică și unul al instituției. După ce am uzat de toate argumentele legale și juridice domnul vicepreședinte Aștileanu a părut că înțelege. Stabilisem încă din luna martie 2017, ca regulă, că orice email îmi trimite îl va avea în cc. pe directorul de cabinet. După discuția cu domnul vicepreședinte Aștileanu l-am sunat pe directorul de cabinet, l-am informat despre discuția avută vis-a-vis de raportul anual și l-am rugat să se uite peste materialul trimis de domnul Aștileanu și să îmi facă propuneri cu ce anume din ceea ce va trimite domnul Aștileanu se poate integra în Raportul Consiliului.

Am primit două mailuri de la domnul Aștileanu, primul datat 2 aprilie 2017 și al doilea datat 20 aprilie 2017. Ambele părți ale „raportului” domnului Aștileanu au fost scrise direct în mail! Îmi aduc aminte că după primul mail care conținea prima parte a raportului, directorul de cabinet mi-a spus clar că nu se poate folosi nimic și cu siguranță partea a doua va fi la fel, dacă nu mai rău.

Pe 20 aprilie 2017 când domnul Aștileanu a trimis partea a doua a raportului (îmi aduc aminte că era noaptea târziu și am fost prima care am deschis mailul) am rămas șocată de faptul că Aștileanu copiase practic activitățile CECD al Mădălinei Turza și le trecuse în raport! Știu că m-am enervat foarte tare pe moment pentru că nu puteam pur și simplu să înțeleg ce era în capul lui Aștileanu, ce vroise să spună de fapt! Nu înțelegeam dacă făcuse pur și simplu o colecție de evenimente datate, evenimente aparținând unor ONG-uri care munciseră mult pentru asta, sau dacă pur și simplu i s-a părut că trebuie să își umple și altfel raportul decât cu plimbări și participări pe la tot felul de evenimente care nu aveau nicio legătură cu activitatea Consiliului și a ales pur și simplu activitățile organizate de CECD. Cred că numai domnul Aștileanu poate să răspundă la întrebarea aceasta! Sincer, mă îndoiesc că o va face!

Oricum datele din cele două mailuri erau amestecate, era un talmeș-balmeș fără sens. Dimineața m-a sunat directorul de cabinet, nervos pe bună dreptate din același motiv ca și mine. Mi-a spus că din punctului lui de vedere ar trebui să informăm Comisia printr-o scrisoare că Aștileanu este în incapacitatea de a-și îndeplini mandatul. Pentru că era o perioadă agitată și pentru că știam că Aștileanu era sustinut de PNL care deținea chiar președinția Comisiei de drepturile omului din Senat prin domnul senator Nicoară, am renunțat la idee. E drept că din CV-ul lui Aștileanu nu reiese nici măcar UN STROP de experiență în materia drepturilor persoanelor cu dizabilități așa cum se prevede la art.6 pct.(c) din legea 8/2016, acesta fiind și argumentul legal pe care își bazaze propunerea directorul de cabinet. Cert este că l-am lăsat în pace; posibil să fi greșit….

Nu știu câți dintre voi veți avea răbdarea să citiți acest „raport” de la un capăt la altul. Știu sigur că doamna Mădălina Turza, președinta CECD va fi furioasă după ce va citi raportul domnului Aștileanu și îi dau perfectă dreptate.

[mail 1] / 02 aprilie 2016

Domnului Călin Popescu – Tăriceanu , Președintele Senatului României

Domnului Marius Petre Nicoară, Președinte Comisia pentru Drepturile Omului, Culte și Minorități din Senatul României

Domnului Ion Vărgău, Secretar General al Senatului României

RAPORT  ANUAL  AL  CONSILIULUI  DE  MONITORIZARE  A  IMPLEMENTĂRII  CONVENȚIEI  ONU   2016 –  2017

              În vederea promovării, protecției și monitorizării implementării Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități, prin Legea 8 / 2016 s-a înființat Consiliul de monitorizare a implementării Convenției. Instituțiile supuse monitorizării sunt facilitățile de tip rezidențial publice sau private, destinate să servească persoanelor cu dizabilitati, precum și spitale sau secții de psihiatrie. Potrivit legii, prin drepturi ale persoanelor cu dizabilități se înțeleg drepturile patrimoniale și nepatrimoniale garantate acestor persoane prin convenție și prin legi speciale.

              Consiliul de monitorizare a fost înființat având în vedere că este important ca atunci când autoritățile locale decid să plaseze și să mențină într-un centru de plasament sau de recuperare un copil sau un adult cu dizabilități, statul să vegheze cu o rigoare specială ca aceste condiții de plasament să răspundă nevoilor specific generate de dizabilitate și să ia acele măsuri special pentru a asigura protecția efectivă a persoanelor vulnerabile împotriva relelor tratamente de care autoritățile locale au sau ar trebui sa aibă cunoștință. Prin vizite de monitorizate inopinate realizate de echipe formate din funcționari și experți independenți, prin raportarea în timp real a deceselor survenite în centre și prin reprezentarea în instanță a persoanelor cu dizabilități instituționalizate, Romania va aduce garanții în plus privind respectarea drepturilor omului.

              Consiliul de monitorizare este o autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică, aflată sub control parlamentar, cu sediul în municipiul București. Prin Legea 8 / 2016 în acord cu principiile Convenției se recunoaște faptul că dizabilitatea este un concept în evoluție și că aceasta rezultă din interacțiunea dintre persoanele cu deficiențe și bariere de atitudine și de mediu care împiedică participarea lor deplină și efectivă în societate în condiții de egalitate cu ceilalți. Legea 8 / 2016 a fost adoptată de Parlamentul României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, în 21 ianuarie 2016, în acord cu respectarea prevederilor art. 75 și ale art. 76 alin.(1) din Constituția României,republicată – fiind abrogat art.2 din Legea nr. 221 / 2010 pentru ratificarea Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități, adoptată la New York de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite la 13 decembrie 2006, deschisă spre semnare la 30 martie 207 și semnată de Romania la 26 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I , nr. 792 din 26 noiembrie 2010.

              Consiliul de monitorizare este condus de un președinte și un vicepreședinte, numiți de Senat, cu avizul Comisiei pentru drepturile omului, culte și minorități a Senatului României. Finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale Consiliului de monitorizare este asigurată integral de la bugetul de stat. Proiectul de buget se întocmește de către președintele în exercițiu al Consiliului de Monitorizare, care are calitatea de ordonator principal de credite și este adresat Ministerului Finanțelor Publice, pentru includerea în proiectul bugetului de stat. Consiliul de monitorizare conform art.14 alin.(8) elaborează un raport anual de activitate, care este avizat de Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități a Senatului și aprobat de plenul acestuia.

              După audierea candidaților propuși conform Legii 8 / 2016 de către organizațiile neguvernamentale, din data de 4 aprilie 2016 de la Palatul Parlamentului – Sala Dimitrie Cantemir, Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități a Senatului a înaintat spre avizare și numire propunerile pentru funcția de președinte și vicepreședinte. La data de 25 aprilie 2016 Senatul României a validat prin Hotărârea 66 / 2016 alegerea președintelui și a vicepreședintelui Consiliului de monitorizare a implementării Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități.

             În temeiul prevederilor art. 67 din Constituția României, republicată, precum și ale art. 5 alin. (1) și (6) din Legea nr 8 privind înființarea mecanismelor privind drepturile persoanelor cu dizabilități,

             Senatul adoptă prezenta hotărâre :

             ART.  1

             Doamna  Elena Georgiana Pascu se numește în funcția de președinte al Consiliului de monitorizare a implementării Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilitati, pentru un mandat de 4 ani.

             ART.   2

             Domnul  Aștileanu Gheorghe se numește în funcția de vicepreședinte al Consiliului de monitorizare a implementării Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități, pentru un mandat de 4 ani.

              Aceasta hotărâre a fost adoptată de Senat în ședința din 25 aprilie 2016, cu respectarea prevederilor art. 76 alin.(2) din Constituția României, republicată.

1. PREȘEDINTELE  SENATULUI :

                                                    IOAN  CHELARU

București , 25 aprilie  2016.

Nr.66.

           Hotărârea nr 66 din 25 aprilie 2016 privind numirea președintelui și a vicepreședintelui Consiliului de monitorizare a implementării Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități a fost publicată în Monitorul Oficial nr 326 din 27 aprilie 2016.

           După numirea mea, în onoranta și responsabila funcție de vicepreședinte, având domiciliul la Cluj-Napoca am trimis prin fax pe adresa Senatului României Declarația de Avere și Declarația de Interese, înregistrate cu numărul :  2275 / 30-05-2016 / Avere și numărul :  2253 / 30-05-2016 / Interese.

           În acest timp, în lunile mai – iulie, asa cum reiese și din Cererea de Eliberare din Funcție a Doamnei președinte a Consiliului de monitorizare (punctul 7) m-am aflat la Cluj- Napoca efectuând demersuri pentru atribuirea din partea RA-APPS București, a unei locuințe de serviciu pentru mine și soția mea, eu fiind persoană cu o dizabilitate neuromotorie / cu deplasare în fotoliu rulant și asistent personal. În spiritul unui respect reciproc și colegial, am păstrat permanent legătura cu doamna președinte Georgiana Pascu fiind la curent cu toate acțiunile, solicitările și demersurile întreprinse de domnia sa, în vederea constituirii Consiliului de monitorizare.

          Din păcate, în perioada cuprinsă între lunile mai – august / până la rectificarea bugetară din 10 august, nu au existat alocări de resurse financiare / materiale / logistice care să devină suportul real și moral necesar punerii bazelor Consiliului de monitorizare. Am avut și divergențe de opinie, legate de faptul că Legea 8 / 2016 avea / are lacune în ce privește organizarea și funcționarea etc dar mai ales și din perspectiva faptului că nu acoperă decât parțial sau în mică măsură necesitățile reale ale TUTUROR persoanelor cu dizabilități din România, ori litera și mai ales spiritul Convenției dezvoltă pe mai multe planuri necesitătile vitale ale tuturor persoanelor cu dizabilități. Practic nu putem elimina o discriminare printr-o altă sau alte discriminări. În mod normal, logic și firesc toate persoanele cu dizabilităti, indiferent de natura dizabilității trebuie să se bucure de aceleași drepturi pe care le oferă cadrul legal al Constituției României, republicată  și al Convenției ONU. În acest mod, au existat și există propuneri de îmbunătățire a cadrului legislativ, respectiv a Legii 8 / 2016 care vor fi înaintate comisiilor de specialitate din Senatul și Parlamentul României. Argumentarea acestor propuneri sunt oferite de faptul că juridic vorbind, Convenția ONU este primul tratat internațional care a fost negociat cu participarea directă și efectivă a beneficiarilor săi : persoanele cu dizabilități și familiile acestora. Multe prevederi esențiale ale Convenției, cum ar fi recunoașterea capacității juridice depline, dreptul la viață în comunitate și la educația incluzivă, au fost incluse datorită presiunii fără compromisuri a persoanelor cu dizabilități organizate în rețele globale care au fost prezente la masa negocierilor. Ca urmare, Convenția explică în mod clar că nicio decizie privind drepturile persoanelor cu dizabilități nu este legitimă, cu excepția cazului în care este luată de către pesoanele cu dizabilități sau cu implicarea lor activă și semnificativă. De aici și motto-ul mișcării dizabilității – ” Nimic despre noi fără noi ” – fiind aplicabil tuturor drepturilor Convenției.

           Convenția ONU prevede, în conformitate cu normele adoptate de ONU, existența unui mecanism național de monitorizare independentă și transparentă a obligațiilor țării în temeiul convenției. Un astfel de mecanism, stabilit prin lege, trebuie să aibă un mandat foarte larg, pentru a putea promova, proteja și monitoriza punerea în aplicare a drepturilor persoanelor cu dizabilități în temeiul Convenției. Monitorizarea continuă de către acest organism a situației naționale și a respectării drepturilor omului este un stimulent pentru ca guvernul să ia în serios toate obligațiile asumate în momentul redactării Rapoartelor de țară identificând progresul real în îndeplinirea acestora.

           În acest context lacunar legislativ, în lipsa surselor și a resurselor absolut necesare unei bune desfășurări, dar păstrând totuși un spirit optimist am încercat încrezător depășirea situației dificile și am căutat o adaptare la realitate efectuând în măsura posibilităților limitate și în spiritul cadrului umanist oferit de Convenție privind integrarea persoanelor cu dizabilități în societate și în viața reală, acțiuni de promovare culturală, artistică și legislativă la nivel național dar și internațional. Atașez cronologic evenimentele la care am participat în calitate de invitat :

          În zilele 4 – 6 mai 2016 la Iași – ” PERFECTUL  SIMPLU – DESPRE  ARTA  FĂRĂ  LIMITARE ” Evenimentul organizat de către ASCIS în parteneriat cu Primăria Municipiului Iași, DGASPC Iași și Universitatea de Arte ” George Enescu ” Iași – în cadrul acestui frumos și emoționant eveniment a fost lansat volumul de poezii al poetei Dana Camelia Dascălu persoană cu dizabilitate / tetraplegie spastică, aflată în centrul instituțional din Hârlău, jud. Iași. A fost un eveniment PILOT dorindu-se continuarea și dezvoltarea unui sistem de promovare a artiștilor cu dizabilități și de susținere a evenimentelor culturale. De asemenea, se va constitui o bursă pentru un tânăr artist, bursa care va fi oferită începând cu anul 2017 – 2018.

          În 18 mai 2016 în orașul Jonkoping – Suedia am fost privilegiat de întâlnirea cu Dra  LENA  MARIA  KLINGVALL – personalitate marcantă a vieții culturale suedeze și mondiale, care în ciuda dizabilității e prezentă în concerte pe toate meridianele. ( www.lenamaria.com )

          În 19 mai 2016 – Am acordat un interviu pentru ziarul suedez Jonkopingsposten – Autor Johan Wallesjo. Intrerviul a fost publicat în 20 mai 2016 în ziarul local din orașul Jonkoping / Suedia. .

          În 30 iunie 2016 –  OUG nr. 40 / 2016 – privind stabilirea unor măsuri la nivelul administrației publice centrale și pentru modificarea și completarea unor acte normative. Monitorul Oficial nr. 490 din 30 iunie 2016. La punctul E. – ” Potrivit Legii 8 / 2016 privind înființarea mecanismelor prevăzute de Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități, Consiliul de monitorizare privind drepturile persoanelor cu dizabilități, autoritate administrativă autonomă cu personalitate juridică, sub control parlamentar, ar fi trebuit să funcționeze la această dată; cu toate acestea, deși înființat, Consiliul de monitorizare nu își poate desfășura activitatea întrucât Legea 8 / 2016 este lacunară sau necorelată cu legislația în vigoare în ceea ce privește organizarea,” funcționarea și bugetarea Consiliului de monitorizare, situație ce reclamă completarea normei primare în regim de urgență;

La punctul F din OUG se specifică -” În contextul înființării Consiliului de monitorizare a implementării Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități, pentru realizarea unui profil distinct al instituțiilor implicate în implementarea Convenției, care să răspundă unor noi cerințe ridicate de necesitatea îndeplinirii în continuare, la un alt nivel calitativ, a unor atribuții sau îndeplinirii unor noi atribuții, de natură a asigura un serviciu public calitativ și competent orientat către persoane cu dizabilități și nevoile acestora, se impune realizarea în regim de urgență a unor corelări normative la nivel primar în ceea ce privește atribuțiile mai multor instituții/ autorități publice cu responsabilități în domeniu; ” . Din păcate această ” impunere în regim de urgență ” nu a fost înțeleasă și pusă în practică tocmai prin neimplicarea autorităților inclusiv prin neacordarea unui sprijin financiar solid care să acopere necesitățile imediate dar și cele pe termen lung.

          În  13 iulie 2016 la Dej – Am fost invitat la Conferința ” Dezvoltarea capacității instituționale a CNDR ” organizat de CNDR, Consiliul Județean Cluj, DGASPC Cluj, Primăria Dej, și Asociația ” Porți către suflet ” Dej. Întâlnire cu ONG-urile din județul Cluj și instituțiile publice responsabile în implementarea prevederilor Convenției ONU, pentru identificarea și soluționarea problemelor specifice accesibilității la nivel local, județean, regional.

         În 18 iulie 2016 este înregistrată la Senat cu nr 1760 / 18.07.2016 – Cererea de Eliberare din Funcție a Doamnei președinte a Consiliului de monitorizare – Georgiana Elena Pascu. Am aflat de această demisie din mesajul online primit în 21 iulie 2016. Rămas singur, în calitate de președinte interimar / vicepreședinte am căutat soluții pentru continuarea demersurilor începute dar nefinalizate concret. Legea 8 / 2016 nu prevedea / și nu prevede sub nicio formă și în nici un mod gestionarea Consiliului de monitorizare pentru cazurile de demisie, deces, demitere, etc atât a președintelui cât și a vicepreședintelui. 

         Între  24 iulie – 5 august 2016 am reușit totuși inițierea și finalizarea demersului pentru sediul instituției – Str. Polonă nr. 17, sect.1 București. Contract cu RA- APPS București. Așa cum se preciza și în Cererea de Eliberare din Funcție (punctul 3) a Doamnei Georgiana Pascu, ” Contractul de închiriere este vital pentru obținerea înregistrării fiscale la autoritatea competentă astfel că până la semnarea și depunerea acestuia, instituția nu are cod de înregistrare fiscală ”.

         În 8 august 2016 –  Am obținut Certificatului de Înregistrare Fiscală – ( CIF 36401992/08.08.2016 )

         În 10 august 2016 – prin Ordonanța de Urgență 14 / 10 august 2016 – la  Articolul 52 – Se autorizează Consiliul de Monitorizare a implementării Convenției să introducă anexele la bugetul propriu, să detalieze influențele aprobate prin prezenta Ordonanță în bugetul instituției și să le comunice Ministerului Finanțelor Publice. Creditele de angajament cuprinse în programul de investiții se stabilesc la nivelul creditelor bugetare aprobate. ( Monitorul Oficial nr. 627 / 16 august 2016. ) Totodată Guvernul a alocat suma de 1 milion de lei necesară operaționalizării și funcționării până la sfârșitul anului, unei instituții importante în procesul de verificare a respectării drepturilor persoanelor cu dizabilități : Consiliul de Monitorizare pentru implementarea Convenției pentru drepturile persoanelor cu dizabilități.

         În 11 august 2016 București – Discuție între Premierul Dacian Cioloș și Georgiana Pascu manager de program la Centrul de Resurse Juridice, despre operaționalizarea Consiliului de Monitorizare pentru implementarea Convenției pentru drepturile persoanelor cu dizabilități, instituție aflată în coordonarea Senatului României. ” Consiliul de monitorizare este o instituție de drepturile omului independentă, cu rol esențial în protecția efectivă a drepturilor fundamentale ale persoanelor cu dizabilități instituționalizate din România și în facilitarea accesului efectiv la justiție. Pentru operaționalizarea acesteia, este nevoie de fonduri, sprijin logistic, dar mai ales de umanitate și de o bună înțelegere a drepturilor și așteptărilor persoanelor cu dizabilități. Mă bucur să avem alături, ca partener, societatea civilă în acest demers ” consideră premierul Dacian Cioloș. ” Consiliul de Monitorizare pentru implementarea Convenției va deveni operațional după ce ieri ( 10 aug ), în ședința de Guvern, în contextul rectificării bugetului de stat, Guvernul a alocat suma de un milion de lei, fonduri destinate funcționării instituției până la sfârșitul anului. De asemenea, instituția va primi sediu și sprijin logistic pentru a-și putea începe cât mai curând activitatea. ”

          La această întâlnire nu am fost invitat nici măcar formal ca vicepreședinte / sau președinte interimar al Consiliului de monitorizare, deși la acea dată eram singurul demnitar care reprezenta în mod direct și real interesele Consiliului de monitorizare. S-a omis în mod voit, faptul că la data întâlnirii dintre Dl Premier Dacian Julien Cioloș și Dna Georgiana Pascu, Consiliul de Monitorizare avea sediu, CIF , și un buget de 1 milion de lei alocat de Guvern cu o zi în urmă. 

         În 17 august 2016 București –  Audiență la Dl Ion Vărgău – Secretarul General al Senatului , legată de problemele existente în derularea constituirii Consiliului de Monitorizare, de faptul că prin demisia Dnei Georgiana Pascu s-a creat o situație extrem de delicată reflectață în stagnarea procesului de constituire. Domnul Secretar General mi-a precizat clar că în textul legii 8 / 2016 nu există specificat situația în cazul demisiei, decesului, demiterii, etc și că va trebui să fie organizat un nou concurs / audiere pentru alegerea unui nou președinte. Am discutat despre organigramă, statul de funcții, detașarea de personal, etc.

         În 25 august 2016 București – Audiență la Dna Prof. univ. dr Irina Moroianu Zlătescu – Institutul Român pentru Drepturile Omului. Am discutat despre protecția persoanelor cu dizabilități în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Consultări pe diverse teme privind persoanele cu dizabilități am avut și cu Dr. Luminița Gheorghiu, membră în Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, căreia i-am adus la cunoștiință diverse cazuri și abuzuri ce necesită rezolvare din partea C.N.C.D. Accesibilizările sunt departe de o reala rezolvare. Lipsa accesibilității împiedică persoanele cu dizabilități să își exercite dreptul de vot, multe secții de votare sunt situate la etaj / etaje, sau în locuri greu sau foarte greu accesibile. Nici măcar sediile partidelor politice nu sunt adaptate / accesibile pentru persoanele cu dizabilități.

         În 5 septembrie 2016 – Senatul României a validat cererea de demisie a Dnei președinte Georgiana Elena Pascu și a scos  la concurs funcția devenită vacantă de președinte al Consiliului de monitorizare. Înscrierile pentru funcția de președinte au fost înregistrate la Secretariatul Senatului în perioada 5 septembrie – 5 octombrie 2016.

         În 13 septembrie –  ora 10 la Palatul Victoria – Audiență la Dl Prof. univ. dr – Marin Popescu unde am discutat despre problemele și blocajele întâmpinate în constituirea Consiliului de monitorizare, lipsa personalului, necunoașterea grilei de salarizare a personalului, organigrama, numărul totuși mic al personalului ce trebuie angajat sau detașat,(am făcut o trimitere la Centru European UNESCO care are un personal numeric superior Consiliului și au mai primit șansa de a angaja încă un număr de 15 funcționari, în condițiile în care ponderea numerică a persoanelor cu dizabilități este de peste 700.000 la nivel național) am vorbit de asimilarea funcționarilor publici cu statut special ai Consiliului de monitorizare cu o altă funcție publică similară, numărul de angajați la cabinetul demnitarului, imposibilitatea efectuării de plăți, inclusiv a îndemnizatiilor demnitarilor neplătite de aproape 5 luni, etc. Cu amabilitatea care-l caracterizează Dl Profesor mi-a spus că ” Vocația s-a născut în momentul numirii ” cu referire la plata retro-activă a drepturilor financiare cuvenite din momentul numirii în funcție.

         În 16 septembrie 2016 București – Biblioteca Națională a României – Sala Eliade – Invitat de Dna Ministru al Culturii Corina Șuteu, alături de Dl Steven Green – Președintele Consiliului European pentru alegerea Capitalei Culturale Europene 2021 la alegerea orașului care va reprezenta România ca și Capitală Culturală Europeană 2021. Dialog cu Dl Alin Păunel Tișe – Președintele Consiliului Județean Cluj despre aspecte recente din activitatea DGASPC Cluj dar și cu Dl Primar Nicolae Robu / Timișoara pe tema accesibilității și participarea la viața socială, economică și culturală a persoanelor cu dizabilități în vederea pregătirii orașului Timișoara ales Capitală Culturală Europeană în 2021. 

         În 28 septembrie 2016 – Sediul CNAS București – Invitat alături de reprezentanții Asociației Ajută Viața, CNDR, Asociației Pacienților cu Afecțiuni Autoimune, Asociației Mereu Împreună pentru Oameni care au solicitat o audiență președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Solicitarea a fost făcută în urma scăderii sumelor de decontare pentru mai multe dispozitive medicale, începând cu 1 oct 2016, potrivit ordinului președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate ( CNAS ) pentru aprobarea metodologiei de stabilire a prețurilor de referință și a sumelor de închiriere categoriei și tipurilor de dispozitive medicale destinate recuperării unor deficiențe organice sau funcționale în ambulatoriu, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate. Scăderea sumelor de decontare afectează în mod direct persoanele cu dizabilități în condițiile în care multe dintre acestea supraviețuiesc cu 340 de lei. Multe persoane cu dizabilități, respectiv persoane imobilizate, sunt dependente de dispozitive medicale care nu sunt incluse în parchetul de bază pentru dispozitivele medicale destinate recuperării unor deficiențe organice și / sau funcționale în ambulatoriu ( scaun rulant electric, elevator, verticalizator, scutece pentru adulți. Lipsa unui elevator în apartamentul unui imobilizat inert, duce la îmbolnăvirea asistentului personal, din cauza efortului, acesta ajunge să sufere de diverse hernii, asistentul personal fiind, de cele mai multe ori, un membru al familiei. Cazurile nu sunt deloc izolate. Multi pacienți solicită scutece, dar sunt obligați să primească sonde urinare, deși nu le folosesc.

          Conform Legii 95 / 2006, exista obligativitatea ca în momentul în care se elaborează Hotărârea de Guvern pentru aprobarea pachetelor de servicii, respectiv normele de aplicare ale ei, să se discute cu partenerii sociali. Reprezentanții CNAS au afirmat că din acești parteneri sociali au făcut parte patronatele, sindicatele, asociațiile recunoscute profesional. Aceste negocieri s-au făcut pentru noi, dar fără noi ! Dl Marius Stratulat, președintele Asociației Ajută Viața, a argumentat prejudiciile aduse persoanelor cu dizabilități de către furnizorii care pun în vânzare dispozitive necorespunzătoare calitativ : ” Noi, cei dependenți de scaune rulante, folosim aceste scaune permanent, nu doar de la pat până la baie sau până la bucătărie. Multi dintre noi avem nevoie de scaune rulante active, care să ne înlocuiască toate cerințele. Cumpărăm scaune la mâna a doua pentru că un scaun decontat de CNAS era 1260 de lei, iar prețul unui astfel de scaun este de 2500 de euro. Necesarul de dispozitive urinare este mult mai mare față de numărul stabilit pentru decontare. Furnizorii ar trebui verificați. Aduc din China dispozitive necalitative, pe care le vând beneficiarilor. Acestea au un preț conform cu calitatea, ceea ce  dus la scăderea sumelor de decontare, mă refer în mod special la scaunele rulante.Noi avem nevoie de scaune rulante active, CNAS ar trebui să acopere măcar un sfert din valoarea acestora, știind că un astfel de scaun costă 2500 de euro.” Ministerul Sănătății ar trebui să verifice autorizațiile de punere pe piață a dispozitivelor cu standarde de calitate redusă.

           Dl Radu Țibichi, președintele CNAS a afirmat că imediat ce a primit solicitarea grupului de asociații, a stabilit întălnirea pentru a asculta propunerile generate de Ordinul pe care l-a pus pentru publicare în transparență decizională. ” Bugetul CNAS crește în măsura în care cresc și veniturile la fondul de asigurări, nevoile sunt mari pe toate domeniile de asistență medicală. În zona de dispozitive medicale am încercat întotdeauna să aducem bugetul la nivelul listelor de așteptare. Anul acesta am aprobat o creștere a bugetului și am dispus caselor de asigurări să elimine aceste liste de așteptare. am ajuns cu 53 % din anul 2016. Pentru prima dată, în istoria ultimilor zece ani, nu mai avem liste de așteptare mai vechi de un an. A fost un efort bugetar. Am primit propunerea să se analizeze micșorarea termenului de înlocuire a scaunelor rulante, de la cinci ani, la trei ani, aceasta se poate face numai prin modificarea pachetului de bază, prin hotărâre de Guvern. Introducerea de dispozitive noi trebuie calculată ca impact financiar, degeaba le punem pe listă dacă furnizorul de dispozitive nu-și primește banii, dacă CNAS nu le poate acoperi. Necesarul de fotolii electrice este greu de estimat. Nu avem un nomenclator, în România, al dispozitivelor medicale întocmit de Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale ( ANMDM ), dacă ar fi existat acest nomenclator autorizat, cum este Catalogul Național al Prețurilor la Medicamentele de Uz Uman Eliberate cu Prescripție Medicală ( CaNaMed ), Ministerul Sănătății împreună cu CNAS ar putea să facă o altă politică de prețuri privind prețurile de vânzare cu amănuntul în România pe dispozitive, există o politică strictă a furnizorilor. Conform legii, de la 1 octombrie trebuie să avem noi prețuri pentru că au expirat celelalte și nu se poate funcționa în alte condiții. O altă metodologie de preț mai favorabilă și care să aducă un echilibru bugetar nu văd în acest moment. Câțiva furnizori au dat prețurile înapoi, acest fapt este rezultatul pieței libere. Pentru calitatea scaunelor rulante, am să fac personal un demers la ANMDM să-mi spună dacă scaunele rulante se pot clasifica pe nivele de caracteristici. Dacă ANMDM poate face acest lucru, putem întocmi o metodologie de preț pe acele nivele, astfel încât să avem prețuri de la 1100 lei la 1500 lei, în raport cu o listă a afecțiunilor și nevoilor specifice ” a concluzionat președintele CNAS.

          La 1 octombrie 2016 a intrat în vigoare Ordinul președintelui CNAS pentru aprobarea metodologiei de stabilire a prețurilor de referință și a sumelor de închiriere corespunzătoare categoriilor și tipurilor de dispozitive medicale destinate recuperării unor deficiențe organice sau funcționale în ambulatoriu, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate. Metodologia prevede că prețurile de referință și sumele de închiriere corespunzătoare categoriilor și tipurilor de dispozitive medicale destinate recuperării unor deficiențe organice sau funcționale în ambulatoriu, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, se obțin în urma calculării mediei aritmetice a 3 dintre cele mai mici prețuri de vânzare cu amănuntul minime, după eliminarea prețului de vânzare cu amănuntul cel mai mic dintre minime ( extrema ), respectiv a 3 dintre cele mai mici sume de închiriere dintre sumele de închiriere minime, după eliminarea sumei de închiriere cea mai mică dintre minime ( extrema ) și a ajustării după caz, cu +5%, astfel încât să nu fie mai mari cu +5% raportate la prețurile de referință și sumele de închiriere corespunzătoare celor din Anexa la Ordinul președintelui CNAS nr 188 / 2013, cu modificările și completările ulterioare. Prețurile de vânzare cu amănuntul minime, respectiv sumele de închiriere minime pentru fiecare categorie și tip de dispozitiv medical sunt cele din listele cu prețurile de vânzare cu amănuntul și/sau sumele de închiriere care au fost transmise CNAS de către furnizorii evaluați de dispozitive medicale aflați în relații contractuale cu casele de asigurări de sănătate.

          În 3 octombrie 2016 – ora 10 Audiență la sediul Guvernului la Dl Prof. univ. dr – Marin Popescu pe teme legate de organizarea și funcționarea Consiliului de monitorizare, competentele legate de grila de salarizare a personalului,structura organizatorică, asimilarea funcțiilor publice cu statut special / parlamentare, detașarea de personal, îndemnizațiile demnitarilor.

          Între 6 octombrie 2016 – 24 martie 2017 – dar și în prezent, am coordonat conform Legii 8 / 2016 art. 12 (f) și art.13 (1) (2)(3) decesele beneficiarilor raportate din centrele aflate sub incidența legii în vigoare. În prezent redirecționez raportarea mesajelor privind decesele beneficiarilor din centre, către noua adresă oficială de email a Consiliului de Monitorizare.

          În 11 octombrie 2016 – Senatul României – Sala Dimitrie Cantemir – ora 13 – Audierea candidaților pentru funcția de președinte al Consiliului de monitorizare. După audieri, Doamna Marta-Iozefina Bencze a fost aleasă de către Comisia Drepturile Omului, Culte și Minorități din Senat pentru validarea de către Plenul Senatului în funcția de președintă a Consiliului de Monitorizare.

          În 21 octombrie 2016 București – Sala Magnolia – Crowne Plaza – Invitat la Conferința organizată de ANPD și Ministerul Muncii unde au fost prezentate NOILE CRITERII MEDICALE de EVALUARE ÎN VEDEREA ÎNCADRĂRII ÎN GRAD ȘI TIP DE HANDICAP ȘI ÎN GRAD DE INVALIDITATE. În prezent Ministerul Muncii și Justiției sociale derulează un proiect de modernizare a sistemului de asistență socială din România cu sprijinul Băncii Mondiale. Un aspect important îl reprezintă armonizarea criteriilor medico-psiho-sociale de evaluare în vederea încadrării în grad și tip de handicap și în grad de invaliditate, în vederea obținerii unei imagini realiste și complete a dizabilității. Viziunea promovată de OMS și ONU reflectată în Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități, ratificată de România prin Legea 221 / 2010 este aceea că prezența unei condiții de sănătate reprezintă o premisă, dar nu conduce obligatoriu la dizabilitate. Diagnosticul medical în sine nu este, ca atare, suficient pentru a fundamenta încadrarea într-un grad de handicap, el trebuie corelat cu evaluarea psiho-socială, ținând cont de vârstă, alți factori personali și de condițiile de mediu în care persoana trăiește.

         În 24 octombrie 2016 București – Senatul României – Ședința de numire în Plenul Senatului a Doamnei Marta-Iozefina Bencze în funcția de Președinte al Consiliului de monitorizare a implementării Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități , pentru un mandat de 4 ani.

         În 26 octombrie 2016 București – Hotel Internațional București – ora 10 Invitație în calitate de vicepreședinte la Conferința Națională –  ” O ROMÂNIE ACCESIBILĂ ÎNTR-O EUROPĂ FĂRĂ BARIERE ”  ” CONSOLIDAREA CAPACITĂȚII INSTITUȚIONALE A CONSILIULUI NAȚIONAL AL DIZABILITĂȚII DIN ROMÂNIA ” alături de invitați de la Președinția României, Parlamentul României, IRDO, Ministerul pentru Consultare Publică și Dialog Civic, Ministerul Muncii și Justitiei Sociale, Ministerul Sănătății, ANPD, ANPCA, Direcția Generală de Asistență Socială a Mun. București, INSP, Consiliul de Monitorizare, ACHLG, CNDR. Asociația Nevăzătorilor din România, Asociația Națională a Surzilor din România,etc. Tematica : Accesibilitatea

        În 26 octombrie 2016 București – Palatul Parlamentului – Sala C.A. Rosetti -Studioul de Concerte al Palatului Parlamentului ora 17 – Invitat în calitate de vicepreședinte al Consiliului de Monitorizare / persoană cu dizabilități la Aniversarea a 110 ani de la Înființarea Asociației Nevăzătorilor din România, eveniment desfășurat sub patronajul Președintelui Camerei Deputaților.

        În 26 octombrie Hotărârea 143 / 2016 privind numirea președintelui Consiliului de monitorizare a implementării Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități / publicat în Monitorul Oficial al României nr. 0851 din 26.10.2016.

        În temeiul prevederilor art. 67 din Constituția României, republicată,ale art. 5 alin (1) și (6), art.6 și art. 7 lit (a)din Legea nr.8 / 2016 privind înființarea mecanismelor prevăzute de Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale art. 140 din Regulamentul Senatului, aprobat prin Hotărârea Senatului nr 28 / 2005, republicat,

Senatul adoptă prezenta hotărâre.

        Art.1.-

Senatul ia act de încetare prin demisie a mandatului de președinte al Consiliului de monitorizare a implementării Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități al doamnei Elena Georgiana Pascu.

        Art.2.-

Doamna Bencze Marta-Iozefina se numește în funcția de președinte al Consiliului de monitorizare a implementării Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități, pentru un mandat de 4 ani.

Această hotărâre a fost adoptată în ședința Senatului din 24 octombrie 2016 cu respectarea prevederilor art. 76 alin.(2) din Constituția României, republicată.

1. PREȘEDINTELE SENATULUI

                                                        IOAN CHELARU

București, 24 octombrie 2016.

Nr. 143.

        În 28 octombrie 2016 – după 6 luni de așteptări a avut loc semnarea Contractului de Închiriere cu RA-APPS București pentru închirierea imobilului din str. …………………. sector 1, București.

        În 31 octombrie  2016 – Palatul Parlamentului – Senat – ora 13 Întălnire de lucru cu Dna Președinte al Consiliului de Monitorizare Marta-Iozefina Bencze privind perioada 27 aprilie – 31 octombrie și situația la zi a activității Consiliului de Monitorizare.

        În 5 noiembrie 2016 imediat după finalizarea montării rampei de acces, și după peste 6 luni de așteptări, m-am mutat împreună cu soția mea , în imobilul din str.……………………sectorul 1, București.

        În 24 noiembrie ora 18 – Teatrul ” Ion Dacian ” București –  Invitat la Gala Persoanelor cu Dizabilități organizat de CNDR , unde am oferit Premiul pentru Pictură ” Gheorghe Aștileanu ” domnișoarei Ana Maria Aiacoboaiei, artist în fotoliu rulant, în prezent studentă la Graphic Design la Facultatea de Arte Vizuale și Design din Iași.

        Între 28 noiembrie – 30 noiembrie 2016 am fost prezent la Bruxelles la Conferința EDF – 10 ani  European Disability Forum

        În 30 noiembrie 2016 Bruxelles – Hotel Thorn – Întâlnire privată cu Dl Yannis Vardacastanis Președinte EDF și soția acestuia.

        În 3 decembrie 2016 – este publicat în revista online ” Așii Români ” (www.asiiromani.com) interviul despre viața mea – autor Liliana Moldovan, iar în revista ” Clujul Trăiește ” nr. 3 / decembrie ( povestidesuflet.ro ) Gheorghe Aștileanu ” Povestea unui Învingător ” – autor Cristina Șendrea.

        În 5 decembrie 2016 – ora 10 -13 Palatul Victoria, Sala Transilvania, Piața Victoriei – București Invitație la masa rotundă ” Mobilitate, educație, angajare – premise pentru integrarea persoanelor cu dizabilități ” organizată de Agenția Națională pentru Persoanele cu Dizabilități și Cancelaria Prim-Ministrului. Întâlnirea a fost organizată în cadrul evenimentelor prilejuite de 3 decembrie, proclamată în anul 1992 de către ONU, Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilități.

       În cadrul mesei rotunde au fost supuse spre dezbatere teme legate de : mobilitate, educație și angajare, accesibilitate, integrare considerate a fi domenii prioritare de intervenție pentru a putea facilita integrarea și participarea deplină a persoanelor cu dizabilități la viața socială. A fost reiterată dorința de recunoaștere a contribuțiilor valoroase aduse de persoanele cu dizabilități la bunăstarea generală și la diversitatea comunităților din care fac parte, precum și faptul că promovarea exercitării depline a drepturilor omului și a libertăților fundamentale de către persoanele cu dizabilități vor avea ca rezultat întărirea sentimentului de apartenență și dezvoltarea semnificativă a societății în plan, cultural, social și economic.

       În 29 ianuarie 2017 – București – Palatul Național al Copiilor – Sala Mare – Invitat pentru a decernarea premiilor CONIL  FEST –  FESTIVALUL  INTEGRĂRII Ediția XIV  28 – 29 Ianuarie 2017 . Organizator Asociația Conil București.

       În 21 martie 2017 București – Ateneul Român –  Invitat la GALA  NAȚIONALĂ  A  EXCELENȚEI ÎN  ASISTENȚĂ  SOCIALĂ – CELEBRĂM  AL 4-LEA  AN DE EXCELENȚĂ ÎN ASISTENȚĂ SOCIALĂ DIN ROMÂNIA –  organizată de Colegiul Național al Asistenților Sociali.

       În 22 martie și 29 martie 2017 – întâlniri de lucru și proiecte legate de activitatea Consiliului de monitorizare pentru anul în curs și pregătirea Raportului Anual de activitate pentru 2016- 2017.

                                                  Gheorghe  Aștileanu  –   Vicepreședinte  Consiliul de Monitorizare

Ps. Proiectul poate să fie modificat / transformat / tehnoredactat în funcție de necesități.  De asemenea poate să fie documentat și cu imagini de la evenimentele derulate …O seara frumoasă !

[mail 2]/20 aprilie 2016

  3 sept 2016 – București –  Consiliul de Monitorizare salută adoptarea Comentariului General nr.4 , pe marginea Art.24 din Convenția   ONU pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități privind dreptul la Educație incluzivă de către Comitetul CRPD – ONU, la data de 2 septembrie 2016 . Comitetul ONU pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități statuează fără echivoc faptul că dreptul la educație al persoanelor cu dizabilități poate fi asigurat în mod real și eficient doar prin educație incluzivă.

           Clarificările aduse Articolului 24. pun astfel capăt ambiguității cu privire la educația persoanelor cu dizabilități și subliniază obligația statelor semnatare ale Convenției de a pune capăt segregării școlare și a asigura dreptul la educație prin integrare în învățământul de masă. Cu alte cuvinte, o dată cu această decizie, dreptul la educație se definește ca dreptul la educație INCLUZIVĂ.

           Consiliul de Monitorizare susține dreptul la educație incluzivă al copiilor cu dizabilități în conformitate cu Art.24 din Convenția ONU pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Convenție ratificată de Romania prin Legea 221 / 2010 și neaplicată până în prezent.

” Statele membre trebuie să asigure o dedicare vastă și inter-sectorială educației incluzive a Guvernului. Aceasta nu se poate realiza doar de Ministerele Educației izolat.

           Toate ministerele relevante și comisiile care acoperă articolele Convenției trebuie să se dedice și să-și alinieze înțelegerea implicațiilor unui sistem de educație incluzivă, cu scopul de a o abordare integrată pentru a lucra în colaborare cu alți factori spre o agendă comună.(…)Parteneriate trebuie formate cu furnizorii de servicii, media, organizații din societatea civilă în sens larg, autorități locale, asociații studențești și federații, universități și colegii de formare a profesorilor ” ( Comentariu General al Art.24, Implementare la Nivel Național )

           În acest context, România trebuie să se lanseze într-un proces amplu de reformă al sistemului educațional,iar această sarcină revine, în primă instanță, factorilor decizionali. În acest scop, desegregarea este imperativă, Comentariul General exprimând evoluțiile construite în timp prin practica altor state și cercetare, în înțelegerea dizabilității : trebuie creat un mediu adaptat nevoilor acestor persoane, iar izolarea copiilor cu dizabilități în școli speciale nu este o soluție.

           Trebuie amintită în acest sens decizia recentă a CEDO, Cam vs Turcia – 2016, inspirată din dispozițiile Convenției pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități: dreptul la educație trebuie asigurat prin adaptarea rezonabilă a mediului, iar refuzul participării unei persoane la actul educațional din școlile de masă, pe baza dizabilității, este discriminare și nu respectă dreptul acesteia la educație.

           În România peste 31.000 de copii cu dizabilități sunt segregați arbitrar în școli speciale, aproximativ 18.000 sunt în afara oricărei forme de învățământ, în timp ce școlile de masă rămân în continuare neadaptate nevoilor copiilor cu dizabilități, iar prevalența discriminării în educație se păstrează la cote alarmante.

           ” Decizia Comitetului ONU al CRPD de a adopta un Comentariu General pe marginea Articolului 24 privind dreptul la educație al persoanelor cu dizabilități reprezintă un moment istoric în lupta pentru educație incluzivă din România și de la nivel internațional. Este o dovadă în plus că eforturile CEDCD ( Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilități ) în acest sens reprezintă direcția justă pe care Guvernul României va trebui să și-o asume pentru a-și îndeplinii obligațiile de stat semnatar.Continuarea segregării discreționare a copiilor cu dizabilități și refuzul demarării unor reforme de substanță nu fac decât să perpetueze încălcarea flagrantă a normelor legale internaționale la care România este parte și crearea de noi generații de asistați sociali ” a declarat Dna Mădălina Turza, președinte CEDCD.

           21 octombrie 2016 – București – Centru European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilități (CEDCD) a depus o plângere la Parchetul de pe lângă judecătoria Pitești, pentru infracțiunile de șantaj și incitare la ură sau discriminare, conform prevederilor Codului Penal împotriva a 4 părinți care au înțeles să își folosească propriii  copii și colegii acestora ca instrumente de ură împotriva unui copil cu dizabilități. Cazul lui Ionuț se află în lucru la CEDCD in prima jumătate a anului 2016, timp în care au fost realizate nenumărate demersuri pe cale administrativă de mediere a situației la nivelul ISJ Argeș.

          ” Infracțiunea de incitare la ură și discriminare împotriva unui copil pe criteriul dizabilității, dublată de propagarea de mesaje de intoleranță, umilire, ură și denigrare în spațiul public reprezintă un atac la dreptul la demnitate nu numai al minorului în cauză, ci a întregii categorii de copii cu dizabilități din România, faptă pentru care cei responsabili trebuie să răspundă penal ” declară Mădălina Turza, președinte CEDCD.

          Începând cu 17.10.2016, Ionuț, un copil din clasa a VII-a din Pitești, diagnosticat cu deficiență de tip somatic ( simptome fizice inexplicabile din punct de vedere medical, boli ale corpului de origine psihologică),a venit la școală sa învețe despre ură. A fost singur în clasă. Colegii săi erau pe hol,protestau împotriva lui,împotriva faptului că el are o dizabilitate, învață în aceiași clasa ca ei și îndrăznește să spere la normalitate și integrare. Pe pancartele afișate, era scris: ” Vreau să îmi împlinesc visele ”, ” Vreau să învăț ”, ” Vreau să mi se respecte drepturile ”,” Vreau respect ”. Copilul privea mesajele și nu înțelegea ce legătură au cu el. Apoi a venit presa și l-a filmat.

          În toată agitația în care părinții propriilor colegi țipau pe hol, colegii care se adunaseră împotriva lui, iar tatăl era luat la întrebări legate de copilul pe care, alături de soție îl adoptase cu iubire cu ani buni în urmă, a declarat emoționat: ” Am greșit și eu față de ei, dar colegul mă înjura de părinți și,în plus, eu am făcut toate astea…Nu din suflet le ziceam…doar ca să îi sperii în  ideea să nu mă mai amenințe, să nu mă mai înjure”.

          Scenariul s-a repetat în următoarele două zile, până când s-a decis unilateral într-o ședință a autorităților locale: Prefectura, Inspectoratul Școlar Județean (inspectorul școlar general, inspectorul școlar adjunct,inspectorul teritorial) DGASPC (directorul adjunct, psihologul de caz al elevului R.I.) Centrul Județean de resurse și Asistența Educațională (directorul centrului) Școala Generală” I.L.Caragiale (directorul, psihologul școlii, medicul școlii)și medicul de familie al elevului ca acesta să fie evaluat medical pentru a se stabili ce formă de învățământ îi este potrivită, deși certificatul de orientare școlară emis în 2015 îl orientează către învățământul de masă.

          În data de 20.10.2016 copilul nu a mai fost la școală. Colegii săi s-au întors la ore,iar părinții acestora au crezut ca au răzbit prin șantaj. După victoria împotriva cancerului limfatic, luptă în care i s-au dat 1% șanse de viață,după victoria împotriva destinului de a fi abandonat la naștere, fiind adoptat de părinți iubitori, copilul se întreabă cum va reuși să iasă din acest hățiș traumatic. Probabil că aceste amintiri dureroase nu i se vor șterge niciodată, dar ceri care le-au orchestrat vor trebui să plătească pentru aceste tratamente degradante.

          În data de 25.09.2016, a fost creată o pagină de Facebook, cu numele de ” 29 de copii în pericol ”. Aceasta se dorește a fi soluția a 29 de adulți pentru dificultățile de integrare ale unui copil,un spațiu online în care incită la ură și organizează evenimente online de protest. Numele paginii de Facebook este corespunzător ales: 29 de copii sunt în pericol, pentru că părinții lor i-au înlăturat de la o evoluție sănătoasă din punct de vedere cognitiv-emoțional, i-au instruit să își urască un coleg dezavantajat și le-au făcut poze parcă în formație de serbare, serbarea urii.

         În acest context, CEDCD își exprimă încrederea că părinții instigatori vor fi cercetați conform legii,în vederea tragerii la răspundere penală.

          14 noiembrie 2016 – Scrisoare Deschisă adresată Dlui Ministru al Muncii Dragoș Pâslaru de către Dna Victoria Hagianu, președinta Federației Sindicatelor Asistenților Personali ai Persoanelor cu Handicap din România prin care își exprimă indignarea față de modul în care au fost tratați atât asistenții personali cât și persoanele cu dizabilități de către Ministrul Muncii. Astfel la data de 14 noiembrie 2016 la inițiativa MMFPSPV s-a întrunit comisia de dialog social, având ca obiect de discuție modificarea unor prevederi legislative legate de persoanele cu dizabilități.

           ” Regretăm ca tocmai reprezentanții de drept – alții decât ANPD – asistenții personali și persoanele cu dizabilități, nu au avut acces la această dezbatere publică a unor modificări care îi afectează direct. La dezbateri au fost invitați numai reprezentanți ai patronatelor și sindicatelor, de parcă aceste entități cunosc problematica persoanelor cu dizabilități. Ne întrebăm cum este posibil să emiți proiecte de acte normative de modificare a legislației în vigoare privind persoanele cu dizabilități și să soliciți un punct de vedere doar ANPD, Confederațiilor Patronale și Confederațiilor Sindicale ? Care este legătura între persoanele cu dizabilități și patronii diverselor firme private, știindu-se foarte bine că aceste firme evită sub diverse motive angajarea persoanelor cu dizabilitati ? Care este legătura între Confederatiile Sindicale și persoanele cu dizabilități, știindu-se că prin Legea 62 / 2010 – legea dialogului social – persoanele cu dizabilități nu pot forma un sindicat, fiind persoane bolnave ?

            Noi considerăm că ANPD nu mai este de mult o autoritate care să apere și promoveze drepturile persoanelor cu dizabilități din România, astfel încât, participarea la dezbateri a reprezentanților ANPD o considerăm insuficientă și ineficientă. Doriți să modificați legislația din acest domeniu fără a avea un punct de vedere al reprezentanților asistenților personali și ai persoanelor cu dizabilități ? Conform modificărilor propuse de către Ministerul pe care-l conduceți, se pare că doriți să se instaureze un haos și mai mare în acest domeniu. Asistenții personali să nu mai poată fi încadrați în muncă, datorită inexistenței lor în grila de salarizare ? După formularea acelui text total ambiguu de modificare a Art. 37  alin.1 litera a din Legea 448 / 2006 unde credeți Dle Ministru că ar putea fi încadrați asistenții personali, cu care categorie de salariați îi puteți asimila ?

            Poate nu doriți decât desființarea unor locuri de muncă, în condițiile în care și așa România are destui șomeri, iar nivelul de trai este pentru unii romani la nivelul de subzistență. Și atunci, unde sunt locurile de muncă pe care doriți să le înființați, dacă le desființați și pe cele existente ? Se pare însă, că nu este suficient că se dorește să fie loviți asistenții personali, ci se urmărește și eliminarea dreptului la viață a persoanelor cu dizabilități gradul I și printr-o altă măsură.

            Astfel, propuneți modificarea formularului Certificat de Încadrare în Grad de Handicap și introducerea unei noi grile pentru gradul I – GRAV și GRAV cu Asistent Personal. Conform legislației privind criteriile de acordare a certificatelor de încadrare în gradul de handicap, se știe perfect de bine că persoanele încadrate în gradul I nu se pot îngriji ele singure. În acest caz, care este oare în viziunea dumneavoastră deosebirea între GRAV și GRAV cu Asistent Personal ? Ne punem întrebarea dacă nu cumva doriți să reformați acest sistem prin luarea treptată a celor mai elementare drepturi de supraviețuire a unei persoane cu dizabilități ?

           De asemenea, nu înțelegem cum este posibil în condițiile în care modificările pe care doriți să le aduceți Legii 448 / 2006 sunt abea în faza de dezbatere publică, cum este posibil ca unele comisii de acordare a certificatelor de încadrare în grad de handicap, să fie emise deja certificate în forma pe care acum, doar o propuneți. Așteptăm clarificări și o analiză a acestor propuneri legislative, cu reprezentanții celor direct afectați ” a precizat Dna președinte FSAPPHR  Victoria Hagianu.

           14 noiembrie 2016 – Consiliul de Monitorizare privește cu speranță și optimism intrarea în vigoare a Hotărârii nr. 44 / 2016 Adoptată de Autoritatea Electorală Permanentă în 10 noiembrie 2016, publicată în MO.din 14.11.2016 Partea I, –  privind setul de condiții minimale pe care trebuie să le îndeplinească locațiile în care funcționează secțiile de votare precum și dotarea minimală a acestora. Această Hotărâre stipulează la Art.3 alin.1.(d) – principiul accesibilității – traseele stradale trebuie să asigure accesul egal al alegătorilor la locațiile în care funcționează secțiile de votare cărora le sunt arondați, iar imobilele în care acestea sunt amplasate trebuie să asigure accesul persoanelor cu dizabilități la localul de vot.

           Art.3 alin.(2) – Localurile de vot se amenajează astfel încât să asigure legalitatea, accesibilitatea, eficiența și solemnitatea procesului de votare.

           Art.4 alin.1(k) – să beneficieze de rampe speciale pentru accesul persoanelor cu handicap locomotor care intenționează să își exercite dreptul de vot și să asigure accesibilitatea în conformitate cu prevederile Legii 448 /2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv Ordinul vice prim-ministrului, ministrul dezvoltării regionale și administrației publice, nr.189 / 2013 pentru aprobarea reglementării tehnice ” Normativ privind adaptarea clădirilor civile și spațiului urban la nevoile persoanelor cu handicap, indicativ NP 051-2012 – Revizuire NP 051/2000 ”.

          Art.5 alin.(5) – Localurile de vot pot fi amplasate la etajele imobilelor numai sub condiția asigurării accesului persoanelor cu dizabilități la procesul de votare.(6) – Accesul în localul de vot se realizează prin coridoare, holuri, culoare, vestibuluri și alte asemenea locuri de trecere, delimitate și marcate corespunzător, prin care persoanele să se poată deplasa ușor.

          Art. 7.-alin.(2) – Se recomandă confecționarea și amplasarea unei cabine de vot pentru persoanele cu handicap locomotor, dimensionată și marcată corespunzător.

           11 decembrie 2016 – România –  Alegeri Parlamentare 2016 . Din păcate se constată că recenta Hotărâre nr 44/2016 Adoptată de Autoritatea Electorală Permanentă privind setul de condiții minimale pe care trebuie să le îndeplinească secțiile / locațiile de votare nu a fost pusă în aplicare, fiind semnalate foarte multe cazuri la nivel național în care persoanele cu dizabilități nu au putut să își exercite dreptul constituțional la vot, împiedicate să voteze din motive tehnice deoarece nu a fost realizată accesibilizarea secțiilor / locațiilor de votare. Televiziunea Română a prezentat cazul unei persoane cu deplasare în fotoliu rulant, care a încercat să voteze pentru prima dată, însă acest lucru nu a fost posibil atât din motive tehnice de accesibilitate, dar și de condițiile impuse de BEC.

          Dna Diana Chiriță, a dorit să voteze la Secția de Votare 949 a Școlii nr 115 din sectorul 5 București, însă rampa de acces nu era în stare de funcționare, și chiar dacă ar fi funcționat nu ar fi fost utilă, deoarece locația de votare era la demisol iar pentru acest lucru ar fi trebuit să mai coboare 15 trepte. Președintele secției de votare i-a spus să depună o cerere pentru urna mobilă căreia să-i atașeze o copie a certificatului de încadrare în grad de handicap, act pe care femeia nu îl avea la ea.

          Entuziasmul primului vot s-a stins la aflarea acestor condiții suplimentare, iar la alte secții de votare situația era aceiași. Dorința doamnei Diana Chiriță de a vota normal, ca ” un om normal în condiții normale  ” a fost diminuată de condițiile puse, în care pe lângă cartea de identitate i-a fost solicitat și copia certificatului de încadrare în grad de handicap.

          Persoanele cu dizabilități au sesizat faptul că în lipsa infrastructurii adecvate, nu au putut avea acces în secțiile de votare, iar membrii din comisiile de votare nu le-au oferit sprijinul necesar. În momentul de față sunt peste 135 000 de persoane cu dizabilități locomotorii care nu își pot exercita acest drept constituțional în ciuda recentei adoptări a Hotărârii nr. 44 / 2016,

           12 ianuarie 2017 –  Consiliul de Monitorizare a luat act de apariția Hotărârii nr.12/2017 – (Monitorul Oficial nr.44 din 16 ianuarie 2017) – privind organizarea și funcționarea Ministerului Muncii și Justiției Sociale – atribuții speciale ale MMJS, prin Art.4, alin.2, litera j) – Protecția persoanelor cu dizabilități :

1. inițiază și avizează, după caz, proiectele de acte normative cu impact asupra domeniului protecției persoanelor cu dizabilități.
2. monitorizează și evaluează modul de implementare a politicilor și strategiilor în domeniul protecției persoanelor cu dizabilități.
3. acreditează serviciile sociale pentru protecția persoanelor cu dizabilități.

         16 februarie 2017 –  Întâlnire cu Dl Director General DGASPC Sect 1 București – Dănuț Ioan Fleacă,  în vederea inițierii și dezvoltării unui dialog coerent pe termen mediu și lung, legat de identificarea nevoilor beneficiarilor noștri, a situației cadrului legislativ și de politici publice existente în prezent, precum și dezvoltarea capacității organizaționale.

           9 martie 2017 –  Consiliul de Monitorizare a luat act de Comunicatul de presă prin care Legislația primară din România cuprinde 9.250 de acte normative în vigoare.

           Asociația ” VeDem Just ” comunică publicului larg datele oficiale cu privire la numărul de acte normative existente în România ce fac parte din așa numita ” legislație primară ”, adoptate de Legislativ și Executiv.

           Astfel, la data de 3 martie 2017 erau în vigoare 6.302 legi, 957 de ordonanțe ale Guvernului și 1.974 de ordonanțe de urgență ale Guvernului care au fost adoptate în perioada 1990 – 2017, la care se adaugă 17 legi în vigoare care au fost adoptate înainte de anul 1990.

          Asociația ” VeDem Just ” a atras atenția asupra modului cum sunt respectate drepturile copiilor de către instituțiile sociale, judiciare, avocați și părinți. ”  Asociația VeDem Just atrage atenția părinților, avocaților, instituțiilor sociale și judiciare asupra modului inacceptabil în care sunt tratați copiii aflați în grija părinților divorțați, în grija instituțiilor de ocrotire socială sau care sunt implicați în proceduri judiciare. În ultima vreme au existat relatări în mass-media cu privire la cazuri de abuzuri asupra unor copii, autori fiind chiar cei care ar trebui să îi îngrijească, educe și păzească. Acestea sunt cu atât mai revoltătoare cu cât abuzurile fizice, emoționale sau psihologice se petrec în cadrul instituțiilor publice. Sub acest aspect, VeDem Just subliniază necesitatea unei pregătiri calificate a organelor legii cărora le revin în competență cazuri cu minori, în special a magistaților (…)

           21 martie 2017 – București – Centrul European pentru drepturile Copiilor cu Dizabilități (CDECD) a marcat Ziua Internațională a Sindromului Down. Tot în acea zi, dar la New York, Dna Mădălina Turza a participat la Conferința Internațională dedicată Zilei Internaționale a Sindromului Down la sediul ONU din New York, unde a fost invitată să vorbească despre situația copiilor cu Sindrom Down din România din perspectiva dreptului la Educație, conform Art.24 din Convenția ONU (CRPD).

          În cadrul conferinței au fost relevate următoarele aspecte: 1. Accesul la educație al copiilor cu Sindrom Down/ dizabilități în România din perspectiva arhitecturii sistemului, a gradului de incluziune și a abuzurilor din școlile speciale segregate. 2. Eforturile de advocacy la nivel național, eforturile de coagulare a unei mișcări a părinților, inițiată prin Coaliția O Singură Voce pentru Dizabilitate în urmă cu patru ani de CDECD și lipsa de reacție a autorităților române. 3. Direcții de acțiune la nivel internațional pe care CEDCD le susține: – Măsuri ferme de promovare și combatere a segregării copiilor copiilor cu dizabilități în educație și nu numai. – Recunoașterea și promovarea rolului părinților de copii cu dizabilități, ca actori și resurse cheie în promovarea incluziunii.

          De asemenea, tot în contextul simbolic al Zilei Internaționale a Sindromului Down, CEDCD a lansat și prima petiție internațională online, intitulată I STAND FOR THE ROMANIAN CHILDREN WITH DISABILITIES. Scopul petiției este de a atrage atenția și sprijinul comunității internaționale ( organisme internaționale și persoane fizice) cu privire la situația persoanelor cu dizabilități din România, segregați în școli speciale și expuși riscului pervaziv de abuz. În egală măsură, prin această Petiție a fost solicitat Guvernului României și Ministerului Educației o serie de măsuri concrete, aplicabile pe termen scurt, coagulate într-un Ordin de Ministru, până la demararea și implementarea reformei substanțiale în educație conform legislației internaționale pe care România a ratificat-o: 1. Instalarea de camere video în toate cele 176 de școli speciale,  2. Deschiderea unei investigații la nivel național cu experți independenți în școlile speciale din România din perspectiva abuzurilor și violențelor îndreptate împotriva copiilor,  3. Acordarea accesului experților independenți sau membrilor societății civile pentru a efectua vizite neanunțate de monitorizare în școli speciale, în conformitate cu Art.33 din Convenția ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități.  4.Organizarea unui program național de testări psihologice a profesorilor de educație specială și al personalului auxiliar în școlile speciale românești de către experți independenți / psihologi ( pe lângă cele existente pur formal în acest moment ).

” Considerăm că lipsa de acțiune și indolența nenumăratelor Guverne ale României de-a lungul timpului cu privire la situația copiilor cu dizabilități din școlile speciale și a respectării dreptului la educație incluzivă, nu mai pot persista. Dată fiind lipsa profundă de reacție a autorităților din România cu privire la aspectele sesizate sau litigiate de CEDCD și alți membri ai societății civile, am decis să ducem apelul nostru la nivel internațional. Noi, părinții de copii cu dizabilități, vom apela la toate mijloacele posibile pentru apărarea drepturilor copiilor noștri, iar vocea copiilor noștri se va face auzită la toate nivelurile de advocacy existente ” a declarat Mădălina Turza, președinte CEDCD.

Informații de background:

 – 72 000 copii cu dizabilități înregistrați în România, – Autoritățile nu colectează statistici pe Sindrom Down, – Peste 31 000  de copii cu dizabilități izolați în școli speciale, – Peste 18 000 de copii cu dizabilități în afara școlii, – Copiii cu dizabilități din școlile de masă se confruntă cu discriminarea și lipsa adaptării mediului la nevoile lor, – Abuzurile din școlile speciale rămân un fenomen constant și ascuns în spatele ușilor închise: 30,76 % din Parchetele din România și Inspectoratele de Poliție au înregistrat în 2016 plângeri sau dosare penale privind diferite abuzuri în școlile speciale (1- Cercetare socială derulată de CEDCD în 2016, pe baza Legii 544 / 2001. Rezultate finale în lucru ). Acest procent, ascunde un număr covârșitor de abuzuri neraportate de părinți de teamă, intimidare sau lipsa de alternative educaționale.

          30 martie 2017 București – Scrisoare Deschisă Către Premierul României și Ministrul Educației. Centru European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilități, în calitate de organizație non-guvernamentală cu mandat pe linia protecției și promovării drepturilor copiilor cu dizabilități a adresat o Scrisoare Deschisă către Premierul României și Ministru Educației unde se atrage atenția asupra situației deosebit de grave din cele 176 de școli speciale în care sunt izolați peste 30 000 de copii cu dizabilități.” Tratamentul Inuman și degradant, abuzurile și lipsa de transparență a școlilor speciale din România nu mai pot fi tolerate ”. CEDCD a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4, Avocatul Poporului și Autoritatea Națională Pentru Protecția Drepturilor Copilului cu privire la abuzurile și relele tratamente aplicate copiilor cu dizabilități din Școala Specială Gimnazială nr.4 din București.

           Conform probelor video și înscrisurilor aflate in posesia CEDCD și depuse la dosarul în cauză, copii cu dizabilități din Școala Specială Gimnazială nr.4, sunt bătuți cu brutalitate în mod sistematic de cadrele didactice, sunt legați cu funia și transportați către diferite zone ale unității de învățământ, sunt agresați fizic, psihic și emoțional permanent.

          Conform probelor video și a declarațiilor personalului școlii, copiii sunt dați cu capul de pereți, trântiți pe jos, trași de păr, lăsați nesupravegheați la ore, ținuți dezbrăcați în școală, totul desfășurându-se ” în spatele ușilor închise ”, așa cum declară unul dintre profesorii școlii în cauză. Mai mult de atât, aceste fapte au fost sesizate de-a lungul timpului de către doi angajați ai școlii la ISMB și DGASPC Sector 4, ajunși la limita suportabilității, care au și calitatea de părinți de copii cu dizabilități.

           Rezultatul acestor sesizări a dus la ralierea masivă împotriva acestora, unul dintre angajați fiind sancționat cu măsura reducerii salariului. Părinții copiilor înscriși în școală nu au acces la informații, copiii sunt incapabili să comunice tratamentele inumane la care sunt expuși, iar cei care au luat la cunoștință de anumite fapte sunt intimidați și timorați de conducerea școlii, îngroziți fiind de lipsa unei alternative și de faptul că nu vor mai avea unde să-și ducă copiii la școală, în timp ce ei merg la serviciu.

           Situația dezvăluită și sesizată de CEDCD este doar un exemplu dintr-un fenomen amplu răspândit la nivelul sistemului de educație specială din România. Fenomenul abuzurilor din școlile speciale, ascuns cu grijă, de reprezentanții școlilor speciale, face zilnic victime în rândul celor mai vulnerabili copii cu dizabilități din România. Doar în 2016, în 30,76% dintre județele din România, Parchetele au fost sesizate cu privire la abuzurile din școlile speciale, iar numărul incidentelor neraportate este cu mult mai mare, știind faptul că părinții copiilor cu dizabilități întâmpină numeroase dificultăți în a accesa sistemul de justiție( lipsa de informare, intimidările, lipsa de resurse).

           Situația copiilor cu dizabilități din România se prezintă în ceea ce privește dreptul la educație, după cum urmează:  1. În România trăiesc 60.645 de copii cu dizabilități de vârstă școlară. Deși Guvernul României raportează un număr de 11.902 copii segregați în școli speciale, cercetarea pe teren, relevă o cifră de trei ori mai mare 31.486. De asemenea, 17.975 sunt neșcolarizați.  2. În România funcționează 176 de unități de învățământ special. Din cele 176 de unități de învățământ special, 69 au fost redenumite cu titulatura de Centre de Educație Incluzivă pentru a bifa cerința legislației internaționale, acestea fiind în continuare unități de segregare.  3. Accesarea sistemului de educație specială se constituie într-un obstacol major în ceea ce privește transferul și/sau posibilitatea continuării studiilor în sistemul public de masă. Ex. Potrivit Inspectoratului Școlar al Municipiului București, din 2010 până în 2015 doar 39 de copii dintr-un număr mediu de 3 000 de copii cu dizabilități din București au reușit să se transfere din învățământul special în cel de masă.

          Doar în 2015 și 2016 forurile internaționale și europene au emis cel puțin trei documente strategice cu privire la situația și respectarea drepturilor copiilor cu dizabilități, documente față de care România are obligația implementării și luării de măsuri efective prin prisma Convențiilor internaționale la care este parte și a legislației europene. Acestea sunt:

1. Raportul Raportorului Special ONU pe Probleme de Sărăcie Extremă și Drepturile Omului în urma vizitei de monitorizare în România din luna noiembrie 2015.
2. Comentariul General pe marginea Art.24 – Dreptul la Educație -Convenția ONU pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, emis de Comitetul ONU pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, 2016.
3. Primul Raport al Agenției Uniunii Europene pentru Drepturi Fundamentale – ” Violența împotriva copiilor cu dizabilități: legislație, politici publice și programe la nivelul Uniunii Europene ”.

          Cele trei documente reiterează situația precară a respectării drepturilor copiilor cu dizabilități și obligațiile asumate de România în calitate de stat membru al Uniunii Europene și semnatar al Convențiilor internaționale în materie. În acest context, dorim să tragem un semnal de alarmă asupra a două probleme stringente în ceea ce privește situația copiilor cu dizabilități din România: SEGREGAREA și riscul ridicat de EXCLUZIUNE, DISCRIMINARE ȘI VIOLENȚĂ.

1. SEGREGAREA COPIILOR  CU  DIZABILITĂȚI ÎN ȘCOLI SPECIALE  

Segregarea copiilor cu dizabilități în școli speciale, precum și calitatea precară a serviciilor oferite acestora în unitățile speciale de educație, precum și absența infrastructurii de intervenție și reabilitare a copiilor în comunitate reprezintă unul din semnalele de îngrijorare masivă în ceea ce privește România.

              Astfel, prezentăm cu titlu de exemplu o serie de obligații pe care ONU le reiterează cu privire la situația copiilor cu dizabilități din România :

           –  Ministerul Educației din România trebuie să demareze tranziția graduală de la sistemul segregat de educație, la un sistem de educație incluzivă – Philip Alston, Raportor ONU pe probleme de Sărăcie Extremă și Drepturile Omului – Vizită de monitorizare în România – noiembrie 2015.

           –  Guvernul trebuie să aibă în vedere înființarea unui mecanism independent de monitorizare a standardelor minime de accesibilitate, acomodare rezonabilă, calitate a educației, adaptată nevoilor copiilor cu dizabilități în școli – Philip Alston, Raportor ONU pe probleme de Sărăcie Extremă și Drepturile Omului – Vizită de monitorizare în România – noiembrie 2015.

           –  Art.24 angajează Statul să pună capăt segregării în incinta unităților școlare sau în afara acestora din cauza naturii sale discriminatorii, asigurând, în schimb, predarea în clase incluzive cu suport adecvat – General Comment Art.24 – Comitetul ONU pentru Persoanele cu Dizabilități

           – Art.24 din Convenția ONU pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități interzice condiționarea incluziunii de limitele persoanei și interzice Statului invocarea efortului disproporționat cu scopul de a eluda obligația asigurării adaptărilor în școli – General Comment Art.24 – Comitetul ONU pentru Persoanele cu Dizabilități.

     

2. EXCLUZIUNE, DISCRIMINARE ȘI VIOLENȚĂ

Ultimul Raport al Agenției Uniunii Europene pentru Drepturile Omului atrage atenția asupra faptului că ” fetele și băieții (copiii) cu dizabilități sunt mult mai expuși riscului de a deveni victime ale violenței fizice și sexuale și ale neglijenței decât restul copiilor fără dizabilități ”

           – Copiii cu dizabilități sunt mult mai puțin protejați deoarece se află într-o zonă de vid de reglementare, între protecția copiilor în general și protecția adulților cu dizabilități.

           – Deși școlile ar trebui să joace un rol  crucial în promovarea incluziunii sociale, totuși acestea rămân unități în care se perpetuează abuzurile împotriva copiilor cu dizabilități.

           – Principalele cauze ale violenței împotriva copiilor cu dizabilități au fost identificate ca fiind:

” Izolarea și segregarea de comunitate, Lipsa de informare și cunoștințe despre dizabilitate, Atitudini sociale bazate pe prejudecăți  și teama de indiferență, Personal insuficient și necalificat, Suprasolicitarea părinților de copii cu dizabilități lipsiți de alternative, Copiii cu dizabilități percepuți ca victime sigure de către agresori ” (1/ Violența împotriva copiilor cu dizabilități:: legislație, politici publice și programe la nivelul Uniunii Europene” – FRA report). Față de cele prezentate, se solicită Guvernului României și Ministerului Educației, ca până la demararea procesului de reformă în sistemul de educație conform obligațiilor României, emiterea unui act normativ în regim de urgență, care să prevadă următoarele:

1. Instalarea de camere video în toate cele 176 de școli speciale din România.
2. Demararea unei anchete exhaustive în școlile speciale din Romania cu privire la situația abuzurilor împotriva elevilor,
3. Demararea unui program național de evaluare psihologică a personalului didactic și nedidactic din școlile speciale din România cu experți evaluatori independenți,
4. Elaborarea unui plan de măsuri de prevenire a abuzurilor și violențelor în școlile speciale,
5. Acordarea accesului reprezentanților societății civile în unitățile de învățământ special din România pentru efectuarea de vizite de monitorizare conform prevederilor Art. 33 din Convenția ONU pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, ratificată de România prin Legea 221/ 2010.

           5 aprilie 2017 – Petiție Online – 5 000 de Persoane au spus: Opriți Abuzurile în școlile speciale ! – campanie.de-clic.ro/ școli-speciale. Cele 5 000 de persoane susțin încetarea abuzurilor și doresc un mecanism strict de monitorizare a acestor școli pentru prevenirea acestor tratamente inumane. Demersurile legale au generat o serie de consecințe imediate:

           1.Unul din profesorii incriminați din Școala Specială nr.4 din București și-a dat demisia.

2. Avocatul Poporului a declarat că demarează investigații ca urmare a sesizării CEDCD
3. Organele de cercetare penală au demarat ancheta
4. Inspectoratul Școlar al Municipiului București a demarat o anchetă.

Se subliniază faptul că, deși o premieră, aceste măsuri /evenimente nu sunt nici pe departe suficiente.Reprezentanții sistemului de educație doresc să izoleze situația la nivelul unui singur vinovat, respectiv profesorul înregistrat cu ajutorul camerei ascunse. Cazuri similare sau mult mai grave au loc în toate școlile speciale din țară, însă lipsa de transparență și caracterul închis al acestor școli fac extrem de greu de scos la lumină abuzurile și violențele din spatele ușilor închise.

           Cu titlu informativ, Avocatul Poporului s-a sesizat din oficiu, ieri 4 aprilie, în cazul unei minore cu nevoi speciale, care ar fi fost abuzată sexual, de către pedagog, în incinta Liceului Tehnologic Special din comuna Ștefan cel Mare, județul Neamț. La școala specială de tip internat din județul Bihor, au fost depuse zeci de plângeri penale rămase fără răspuns, iar recent informații că adolescentele din școală sunt supuse unui tratament abuziv (injectabil) de prevenire a sarcinii. Toate aceste abuzuri se petrec în școlile speciale, în special din cauza lipsei de transparență:

1. Părinții nu au acces în școală sau au acces limitat și în anumite condiții,
2. Școlile speciale sunt închise accesului oricărei alte persoane,
3. Nicio altă instituție, organizație sau autoritate nu are atribuții de control sau verificare în afară de Inspectoratele Școlare.

          4.Școlile speciale nu raportează către părinți sau alte instituții.

5. Nimeni nu verifică activitatea de tip medical și administrarea de substanțe medicale copiilor în școli, în ciuda nenumăratelor sesizări de sedare și supra-administrare de neuroleptice.

Această Petiție reprezintă calea prin care încercăm să determinăm Ministerul Educației și Guvernul României să emită un act normativ prin care să instaurăm un mecanism strict de monitorizare a acestor școli și de prevenire a abuzurilor.

          12 aprilie 2017 – București – Omul care a rupt tăcerea este cercetat disciplinar. Dl Filip Toni, angajat al Școlii Speciale nr.4, care a dezvăluit abuzurile din unitatea de învățământ, după ce a fost amenințat în variate feluri de reprezentanții școlii, a fost convocat în regim de urgență la o ședință de cercetare disciplinară, pentru că a avut curajul să rupă tăcerea cu privire la faptele deosebit de grave din cadrul școlii- maltratarea copiilor cu dizabilități. Domnul Filip este cercetat pentru ” deficiențe în activitate și prezentare în mass media ” a abuzurilor și violențelor împotriva elevilor cu cerințe educaționale speciale din cadrul Școlii Speciale nr.4 București.

            Mai mult, se poate observa din comunicarea scrisă, faptul că la 4 zile de la depunerea plângerii penale împotriva reprezentanților școlii, respectiv la data de 04.04.2017, preocuparea conducerii Școlii Speciale nr.4 era de a convoca Consiliul Administrativ al școlii pentru sancționarea domnului Filip Toni  și, nicidecum, pentru identificarea vinovaților și remedierea situației.

            La două săptămâni de la dezvăluirea atrocităților din școală, nici Școala Specială nr.4, nici Inspectoratul Școlar al Municipiului București sau Ministerul Educației nu a fost identificată nicio persoană responsabilă pentru abuzurile din școală și nici nu a fost luată nicio măsură în consecință. Singura măsură luată a fost cercetarea disciplinară și sancționarea celui care a avut curajul să rupă tăcerea în sprijinul copiilor. Față de acest atentat la morala publică, justiție și demnitatea domnului Filip Toni, se impun următoarele precizări de ordin juridic:

1. Fapta domnului Filip Toni de a aduce la cunoștință publică prin probe audio-video abuzurile fizice, verbale și psihice la care sunt supuși copiii cu dizabilități din Școala Gimnazială Specială nr.4 din București, reprezintă avertizare în interes public, conform Legii 571/2004, privind protecția personalului din autoritățile publice, instituțiile publice și din alte unități care semnalează încălcări ale legii. Pe cale de consecință, domnul Filip Toni are statutul de avertizor și beneficiază de protecția instituită de legea menționată, dispozițiile aplicându-se instituțiilor publice de educație, conform art.2.
2. Faptele și probele aferente aflate în prezent sub cercetare penală, intră sub incidența art.5 din Legea 571/2004, deoarece reprezintă practici sau tratamente preferențiale ori discriminatorii în exercitarea atribuțiilor unităților și încălcări de dispoziții legale, care impun respectarea principiului bunei administrări și cel al ocrotirii interesului public (art.5, lit.c) n))
3. Conform aceleiași legi, avertizarea în interes public poate fi făcută organizațiilor neguvernamentale și mass-media (art.6)

          Prin urmare, având în vedere întrunirea acestor condiții în privința activității de avertizare realizate de domnul Filip Toni, în cadrul cercetării disciplinare, domnul Filip Toni beneficiază de protecție, iar la cererea domnului Filip Toni, comisia de disciplină are obligația de a invita presa și un reprezentant al sindicatului la dezbateri, cu cel puțin 3 zile lucrătoare înaintea ședinței, sub sancțiunea nulității raportului și a sancțiunii disciplinare aplicate.

           Considerăm că inițiativa domnului Filip Toni de a face publice dovezile abuzurilor din școală, în contextul în care instituțiile ierarhic superioare sesizate anterior de acesta au negat existența faptelor, are un caracter profund civic și sesizarea unui organism independent reprezintă singura posibilitate reală de a proteja integritatea fizică și psihică a elevilor cu dizabilități. Eventualele măsuri de sancționare sunt strict încercări de intimidare, descurajare a aflării adevărului sau victimizare, conform O.G. 137/2000.

           În concluzie, subliniem importanța respectării prevederilor acestei legi, în particular referitor la obligația de a invita presa în cadrul ședinței de cercetare disciplinară,la cererea domnului Filip Toni. În cazul în care dispozițiile legii sunt ignorate, CEDCD își rezervă dreptul de a acționa împotriva abuzurilor pe toate căile legale. Situația din Școala Specială nr.4, nu se referă doar la un act izolat și doar la o singură formă de agresiune. Copiii din această școală, ca și din celelalte școli sunt agresați deopotrivă fizic, psihic și emoțional de către marea majoritate a personalului. ( Există anexe cu mărturisire elev video, video copil traumatizat, video copii nesupravegheați și profesori absenți)

          OBSERVAȚII  CONSILIUL  DE  MONITORIZARE – În contextul în care reprezentanții sistemului de educație specială și liderii lor sindicali încearcă să acrediteze ideea că tratamentele inumane aplicate copiilor cu dizabilități în Școala Specială nr.4 din București reprezintă o formă de terapie, se impun următoarele precizări :

1. Bătăile, agresiunile fizice, verbale și emoționale (datul cu capul de pereți, târâtul pe jos, țipatul, umilitul etc), precum și folosirea copiilor la diferite tipuri de muncă, neprevăzute în programa educațională, sunt prevăzute și pedepsite de legea penală ( Art. 197, 267, 297 Cod Penal), dar și de o serie de legi speciale (Legea 272/ 2004 privind protecția drepturilor copilului)precum și de marea majoritate a Convențiilor internaționale la care România este parte ( Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Convenția ONU pentru Drepturile Copilului (1989), Convenția ONU pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, etc).

          Nici una din aceste forme de abuzuri nu poate să fie asimilată terapiilor de recuperare, nu numai din punct de vedere legal, dar și din punct de vedere al psihopedagogiei copilului cu nevoi speciale ( a se vedea extrase din literatura de specialitate în secțiunea Informații de background)

2. Legarea, restrângerea libertății de mișcare, contenționarea sunt de asemenea reglementate strict și interzise de legislația națională și internațională și sunt interzise copiilor în școli (Art.39 – Legea sănătății mentale).Acreditarea ideii că legarea cu frânghia reprezintă o formă de terapie utilizată pe plan internațional, nu este numai falsă, dar și răuvoitoare.

Informații de background:

1. LEGISLAȚIA NAȚIONALĂ APLICABILĂ  CONTENȚIONĂRII (fizică sau chimică)

Art.39 – Legea Sănătății Mintale

(4) În caz de suicid sau autoizolare, măsura contenționării nu poate fi folosită mai mult de două ore.

(5) Folosirea mijloacelor de contenționare trebuie să fie proporțională cu starea de pericol, să se aplice numai pe perioada necesară doar atunci când nu există o altă modalitate de înlăturare a pericolului și să nu aibă niciodată caracterul unei sancțiuni.

(6) Utilizarea mijloacelor de contenționare trebuie autorizată de medicul șef de secție, cu excepția cazurilor în care urgența nu permite acest lucru, situație care va fi de îndată adusă la cunoștința medicului șef de secție.

(7) Utilizarea și încetarea utilizării oricărui mijloc de contenționare se consemnează într-un registru special, întocmit de către fiecare unitate psihiatrică.

2. ABORDAREA INTERNAȚIONALĂ, PERSPECTIVA LEGALĂ  ȘI  DE PSIHOPEDAGOGIE CURATIVĂ
3. Poziția oficială a Departamentului de Stat pentru Educație al SUA :

” Formele acceptate de imobilizare în raport cu elevii sunt exclusiv :

– Diferite tipuri de tehnologii asistive care ajută corpul să stea în poziție de echilibru sau verticala atunci când elevul are o dizabilitate fizică ( cadre, scaune mecanice, pârghii) și care contribuie la o mai bună mobilitate a elevului.

– Centura de siguranță folosita în transportul cu autobuzul școlii.

– Proteze ortopedice care permit elevului să participe la activitățile educationale fără a se răni (Restraint and Seclusion of Students with Disabilities Notice of Language Assistance, US Departement of Education).

1. EXTRASE DIN LITERATURA  DE SPECIALITATE  PSIHOPEDAGOGIE  CURATIVĂ

” Comportamentul acceptabil social sau nu al copiilor cu dizabilități, de cele mai multe ori exprimă nevoi, dorințe sau preferințe. Asta este în special valabil pentru copii care nu au un sistem de comunicare eficient dezvoltat Un program de eliminare prin forță a comportamentelor nedorite, înseamnă de fapt, anularea oricărei posibilități de exprimare a ceea ce simt sau doresc acești copii ( National Down Syndrome Congress – Prepared for and Approved  By: The Professional Advisory Council, National Down Syndrome Congress, Reviewed and Revised July 2016.)

” Pentru gestionarea și eliminarea comportamentelor nedorite, tehnica recompensei pozitive este una din cele mai eficiente metode de motivare a elevilor cu dizabilități și de dezvoltare a unor abilități de viață independentă. Ravis et al.( 2006,re) arată că recompensele trebuie să fie imediate, frecvente, entuziaste, descriptive, variate și să implice contact vizual. Sugerăm cu convingere că instructorii de educație specială să utilizeze recompensa pozitivă și critică într-un raport de cel putin 4:1 în favoare recompensei.

         Deși elevii cu dizabilități nu răspund adesea imediat la recompensa pozitivă din cauza lungii interacțiuni cu adulții din viata lor care le-au aplicat măsuri coercitive, atunci când este introdus sistemul prin învățare prin recompense pozitive, impactul va fi de substanță și pe termen lung (How Early Intervention Can Reduce Defiant Behavior-and Win Back Teaching Time).

         10-12 aprilie 2017 – În cadrul manifestărilor de integrare prin artă și cultură a persoanelor cu dizabilități a avut loc la Palatul Parlamentului – Expoziția de artă plastică a Dnei Carolina Tănase, persoană cu dizabilitate neuromotorie – ” Pentru o Primăvară a Nediscriminării ” organizată de Comisia de Egalitate de Șanse pentru Femei și Bărbați din Cadrul Camerei Deputaților în parteneriat cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării – CNCD împreună cu Asociația România Connect 1999.

         12 aprilie 2017 – Ministerul Muncii și Justiției Sociale și ANPD, au organizat o dezbatere publică a proiectului de Ordin privind modificarea Metodologiei de stabilire a Nivelului Contribuției lunare de întreținere datorate de adulții cu handicap asistați în centrele rezidențiale publice pentru persoane adulte cu handicap sau de susținătorii acestora, aprobată prin Ordinul MMFPS Nr, 1887 / 2016.

         În conformitate cu prevederile Legii 52 / 2003 privind transparența decizională în administrația publică republicată, în data de 13.03.2017 a fost publicat pe site-ul MMJS în vederea consultării, proiectul de Ordin privind modificarea Metodologiei de stabilire a nivelului contribuției luare de întreținere datorate de adulții cu handicap asistați în centrele rezidențiale publice pentru persoanele cu handicap sau de susținătorii acestora, aprobată prin Ordinul MMFPS Nr. 1887 / 2016. Ședința publică de dezbatere a proiectului de Ordin a avut următoarea ordine de zi : prezentarea proiectului, prezentarea și discutarea observațiilor și a propunerilor referitoare la proiectul de Ordin.

         19 aprilie 2017 –  Situații umilitoare pentru persoanele nevăzătoare au fost prezentate în mass media. Mii de piedici și umilințe apar zilnic în calea nevăzătorilor din Romania. Lipsa dotărilor speciale, absolut vitale pentru nevoile lor, dar și nerespectarea legilor ii pun adesea în situații absurde. La aceasta se adaugă mentalitatea greșită a multor oameni ce transforma viața nevăzătorilor într-un calvar. Legea spune clar : câinele-ghid are acces liber și gratuit în toate locurile publice și în toate mijloacele de transport în comun, inclusiv în avion.

          ” Mă simt nedreptățită, simt că nu trăim într-o societate foarte civilizată și mai ales într-o societate informată. De multe ori sunt refuzată categoric. Este foarte obositor să dai explicații de fiecare dată pentru un drept care este de bun simt până la urmă. Acest câine ghid este o prelungire a ta. ” a spus Alexandra Marin, nevăzătoare.

         ” Am întâmpinat greutăți la metrou, la supermarket, într-o autoritate în administrația financiară. Ajungem la o negociere care implică faptul dacă eu vreau sau nu să te primesc, ceea ce nu ar trebui să se întâmple în Romania anului 2017. Legislația în domeniul dizabilității trebuie respectată de toată lumea. Ne îngrijorează această atitudine de ură, de intoleranță, de discriminare pe față ” a spus Camelia Platt, președinte Fundația Light Into Europe.

         Unui om sănătos îi este imposibil să realizeze prin ce capcane trec aceia care trăiesc în întuneric. Birocrația și haosul din instituțiile publice sunt, în cazul lor și mai greu de suportat…Situații dificile se întâlnesc și la administrațiile financiare, când se ajunge la situații absurde: unde unui nevăzător i se cere să  completeze o cerere. Funcționarii spun că nu au voie să-l ajute, iar omul nu poate risca să dea buletinul unui străin. Singura soluție este ca, cineva din familie să-l însoțească. Ori acest lucru nu poate fi mereu posibil. Lăcrămioara Corcheș , director general ANPIS ” Toți aceștia trebuie să apeleze la însoțitori. Iar 3 sferturi dintre nevăzători au dreptul la însoțitori ”.

         În lipsa unui însoțitor,orice ieșire din casă poate fi o aventură. Toate semafoarele ar trebui să fie dotate cu semnale acustice pentru nevăzători. Însă în realitate, foarte puține îi atenționează pe nevăzători că pot traversa liniștiți.Nu ne putem imagina cât de greu le este acestor oameni să ajungă  într-o stație de tramvai…Sau invers, din mijlocul străzii, înapoi pe trotuar. Așadar, intoleranță și umilință la tot pasul. Degeaba avem legislație, dacă nu o respectăm.

         Potrivit legii 448/2006 drepturile persoanelor cu handicap trebuie garantate peste tot. Atât pe stradă,cât și în toate locurile publice, indiferent ca este vorba despre restaurante, magazine, instituții. Pe hârtie totul pare frumos, dar realitatea de care se izbesc acești oameni, zi de zi, arată că suntem încă departe de lumea civilizată. De fapt, cel mai mare handicap al nevăzătorilor este că s-au născut într-o țară în care sunt neglijați. Iar de aici până la izolare nu mai e decât un pas. România ar trebui să și aplice normele europene, nu doar să le transpună în legislație.

București

20.04.2017