Săptămâna trecută știrile PRO TV au prezentat cazul copiilor cu dizabilități abuzați de două îngrijitoare din cadrul Centrului de servicii comunitare „Sfantul Andrei din Ploieşti”.
DGASPC Prahova a început o cercetare disciplinară ale cărei concluzii preliminare au fost transmise deja polițiștilor care se ocupă de acest caz. S-a început urmărirea penală in rem pentru rele tratamente aplicate minorilor și purtare abuzivă.
Cercetările se efectuează sub coordonarea unui procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești.
În articolele anterioare am tot menționat despre scopul principal al Consiliului de Monitorizare a implementării Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități, acela de a monitoriza, promova și proteja drepturile persoanelor cu dizabilități aflate în instituții rezidențiale publice și private din România.
Și …surpriză!
Consiliul de monitorizare informează printr-un comunicat de presă următoarele:
„În data de 14.06.2018, Președintele Consiliului de Monitorizare a Implementării Convenției ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități a dispus, prin Ordinul nr. 42/14.06.2018, efectuarea unei vizite de monitorizare la Complex de Servicii Comunitare Sf. Andrei din Ploiești, urmare a sesizării din oficiu asupra unor evenimente petrecute în acest complex.
Inspectorul de monitorizare și experții independenți au avut în vedere atât verificarea în teren a situației semnalate, a modului în care conducerea centrului și instituțiile abilitate au gestionat situația, cât și monitorizarea efectivă a respectarii drepturilor copiilor cu dizabilitați din Complexul de Servicii Comunitare Sf. Andrei din Ploiesti.
În urma controlului s-a constatat faptul că, la nivelul DGASPC Prahova, a fost constituită o comisie de disciplină în vederea cercetării administrative cu privire la cele 2 angajate, care ar fi săvârșit acte de violență asupra minorilor din centru.
Totodată s-a constatat faptul că cele două angajate au depus cereri de demisie în data de 13.06.2018.
În termen de 30 de zile de la finalizarea vizitei de monitorizare la Complexul de Servicii Comunitare Sf. Andrei din Ploiești, echipa Consiliului de Monitorizare va întocmi un raport de vizită, care va fi comunicat Complexului și autorităților publice în subordinea și coordonarea cărora se află acesta, potrivit art. 14 alin. (5) din Legea nr. 8/2016 privind înființarea mecanismelor prevăzute de Convenția privind drepturile persoanelor cu dizabilități.”
Mă întreb ce s-ar fi întâmplat cu acești copii dacă cazul nu era făcut public? Răspunsul îl știm cu toți!
Aștept cu interes raportul vizitei de monitorizare care trebuie publicat pe site-ul instituției. Am uitat să vă spun că după șase luni de mandat, domnul președinte Florinel Butnaru a reușit să angajeze inspectori de monitorizare și să termine procedura de selecție a experților independenți, cu care deduc că a încheiat un protocol cadru.
Cine sunt inspectorii de monitorizare? Nu știu! Pentru că pe site-ul instituției nu este prezentată echipa de monitorizare. Lista cu experții independenți este publică și am să discut despre acest subiect într-un articol viitor.
Ce nu a reușit domnul președinte Florinel Butnaru?
Nu a reușit să depună raportul de activitate pe anul 2017 al Consiliului de monitorizare, deși acesta trebuia să fie depus în luna aprilie a.c. la Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități. Pe site-ul instituției nu sunt făcute publice informații cu privire la planul anual de monitorizare, protocolul cadru experți independenți, organigrama, declarațiile de avere și interese, istoric informații publice solicitate și lista continuă.
Hai să vorbim despre istoricul informațiilor de interes public.
Vă prezint un material înregistrat de Newsweek Romania în care domnul președinte Florinel Butnaru încearcă să răspundă cu competență unei cereri formulată în temeiul Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public. Materialul merită ascultat și nu mai are nevoie de niciun comentariu. Este de neimaginat!
Am prezentat în articolul anterior cum mi s-a răspuns de către Consiliul de Monitorizare la cererea formulată de către mine în temeiul Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public.
Pe data de 14 iunie 2018 am formulat o reclamație administrativă conform art. 51 din Legea nr. 544/2001 pe care am trimis-o utilizând un mijloc electronic (conform art. 26) domnului președinte Florinel Butnaru.
Conform art. 31 (4) Cererile de solicitare a informaţiilor de interes public, indiferent de modul în care au fost formulate, inclusiv cele prevăzute la alin. (3), se înregistrează, de îndată, la structurile sau la persoanele responsabile de informarea publică directă, în Registrul pentru înregistrarea solicitărilor şi răspunsurilor privind accesul la informaţiile de interes public; (5) După înregistrarea cererii, structurile sau persoanele responsabile de informarea publică directă au obligaţia să comunice solicitantului, direct sau electronic la adresa de e-mail furnizată, data şi numărul de înregistrare a cererii. Pentru cererile transmise prin poştă, numărul de înregistrare va fi comunicat numai la solicitarea persoanei care a formulat cererea.
Deoarece nu am primit un număr de înregistrare așa cum am solicitat de altfel, în data de 15 iunie 2018 am sunat la numărul de telefon al Consiliului de monitorizare. Deși am insistat în nenumărate rânduri nu a răspuns nimeni la telefon. Probabil că se muncește intens ori nimeni nu era la birou. Menționez că am sunat în timpul programului de lucru.
Art. 7 (1) din Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 Legea contenciosului administrativ prevede: „Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. ”
În data de 14 iunie 2018 am trimis o reclamație administrativă către Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități, înregistrată cu numărul XXVI/284/14.06.2018 la care am primit răspunsul înregistrat cu numărul numărul XXVI/284/19.06.2018.
Art. 49 (1) În cazul în care o persoana se considera vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a carei raza teritorială domiciliază sau în a carei raza teritorială se afla sediul autorităţii ori al instituţiei publice. Plângerea se face în termen de 30 de zile de la data expirării termenului prevăzut la art. 7.
Pentru că legea prevede că pot în paralel cu reclamația administratică să formulez o plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului, am depus săptămâna trecută o plângere solicitând instanței următoarele:
1.Obligarea pârâtei la soluționarea integrală, efectivă și punctuală (potrivit cerințelor și nevoilor punctelor cererii mele) a Cererii mele mai sus arătate și comunicarea răspunsului către mine în termen de maxim 30 de zile,
2. Obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată ce voi fi nevoită a le face în prezenta acțiune,
3. Judecarea cauzei în lipsa părţii legal citate, conform art. 223 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Sunt întrebată tot mai des de ce aleg să iau atitudine și îmi consum energia cu toate demersurile inteprinse. Răspunsul este scurt și la obiect: pentru că îmi pasă!
Dacă nu aș lua măsurile care se impun în mod firesc într-o astfel de situație nu aș face altceva decăt să fiu părtașă la politizarea unei instituții a statului român și la incompetența celor care o conduc.
Eu aleg zilnic să fac ceva atâta timp cât trăiesc în România pentru că îmi iubesc țara.
Nepăsarea este cea care omoară România și zilnic privesc cum majoritatea oamenilor aleg să trateze orice subiect de actualitate printr-o glumă. Orice situație serioasă cu care se confruntă în prezent România în maxim 4 ore de la apariția situației, apar și primele glume, imagini, etc. totul se transformă într-o satiră sau o vale a plângerii.
Ne întrebăm când or să se trezească românii? Nu vă mai întrebați, acționați!
Dacă fiecare în pătrățica lui ar ridica capul cu demnitate și ar face ceva, lucrurile în România se vor schimba, în caz contrar o să omorăm zilnic o țară frumoasă.
Știu că nimic nu se obține fără sacrificii și perseverență dar vreau ca fiecare dintre voi să vă întrebați: „Eu îmi iubesc țara? Ce fac pentru ea?”.
ROMÂNIA suntem NOI!