Cu totul întâmplător am dat acum câteva zile peste un post al doamnei Georgiana Pascu, director de program CRJ și fosta președintă a Consiliului de Monitorizare în perioada 27 aprilie – 18 iulie 2016. În general pot spune despre mine că sunt o persoană extrem de tolerantă. Am însă un singur defect: NU SUPORT minciunile „instituționalizate” și mai ales NU SUPORT împrăștierea acestora în spațiul public și în cele patru zări.

Să începem cu postul doamnei Pascu de pe pagina personală de facebook din data de 15 octombrie 2017:

„Human Rights/ Disability Rights / UN – CoE/ Mai mulți oameni cu dizabilități închiși în centre, niciun plan de trecere la viața în comunitate, fără ajutor în luarea deciziilor, fără garanții care să le permită să se plângă din interiorul unui centru rezidențial.

Cinci raportori speciali UN și Comisarul pentru drepturile omului – Consiliul Europei au cerut ministrului muncii și președintei Consiliului de Monitorizare să le fie transmise motivele pentru care statul român nu își respectă obligațiile, inclusiv accesul ONG-urilor de drepturile omului în instituțiile de protecție socială.

La solicitarea CRJ, ministerul muncii a răspuns după 3 luni cu programul public de audiențe (sic!). Consiliului de Monitorizare al CRPD – autoritate autonomă pentru care 15.000 de oameni au semnat pentru înființarea mecanismului – a răspuns după 3 luni fără niciun document referitor la plângeri, rapoarte, proceduri de lucru, nimic. #nodisabilityrightsinRomania #inchidetisiplecati”

Rețin două aspecte:

1) faptul că doamna Pascu susține că i-am răspuns după TREI LUNI

2) faptul că am răspuns „FĂRĂ NICIUN DOCUMENT referitor la plângeri, rapoarte, proceduri de lucru, nimic.”

ISTORIC:

CRJ a trimis două scrisori către Consiliul de Monitorizare. Prima este datată 31.07.2017 și am primit-o pe adresa de e-mail a Consiliului de la doamna Georgiana Iorgulescu. Corpul e-mailului poate fi văzut mai jos:

Menționez că este vorba despre sediul din strada Polonă, unde Consiliul de Monitorizare nu a funcționat niciodată. De ce a ales doamna Pascu să prezinte documentul cu data din 12.07.2017 despre care doamna Iorgulescu pomenește explicit în e-mail, îl atașează și îl datează 31.07.2017, este problema domniei sale.

Cert este că Consiliul a primit scrisoarea CRJ pe e-mail în data de 31.07.2017 și a răspuns în data de 30.08.2017, încadrându-se în cele 30 de zile prevăzute în legea 544/2001 privind accesul la informații cu caracter public.

Partea a doua este însă cea care mă deranjează și anume faptul că doamna Pascu susține că, citez: „a răspuns după 3 luni fără niciun document referitor la plângeri, rapoarte, proceduri de lucru, nimic”.

Este foarte ADEVĂRAT că NU i-am trimis niciun document doamnei Pascu și CRJ pentru simplul motiv CĂ NU A SOLICITAT NICIUN DOCUMENT.

Puteti vedea mai jos în scrisoarea trimisă Consiliului de către doamna Georgiana Iorgulescu precum și în răspunsul Consiliului de Monitorizare.

CRJ, în scrisoarea la care face referire doamna Pascu, mințind cu ochii larg deschiși, urmărea: 1) „Stabilirea unei relații de colaborare și încheierea protocolului pentru   vizitarea centrelor în care sunt instituționalizate persoanele cu dizabilități mintale sau cu probleme de sănătate mintală” 2) „dorința CRJ și a colaboratorilor de a vă ajuta în elaborarea instrumentelor și în formarea echipelor de inspectori de monitorizare”  3) ”vă adresăm solicitarea de a ne transmite condițiile și data la care putem încheia un acord de monitorizare cu autoritatea pe care o reprezentanți.”

După cum observați, NICI URMĂ DE VREO SOLICITARE DE DOCUMENTE, RAPOARTE, PROCEDURI DE LUCRU!

Însă, tot cu ochii larg deschiși, doamna Pascu nu spune povestea decât pe jumătate, adică fix partea care îi convine și mai ales cum îi convine. Postul doamnei Pascu este datat 15 octombrie 2017. Cu fix două zile înainte, adică pe 13.10.2017, pe adresa de email a Consiliului a sosit o solicitare de informații de interes public a CRJ, în baza legii 544/2001 (probabil că doamna Iorgulescu a uitat să o informeze pe doamna Pascu). Solicitările CRJ sunt cele prezentate mai jos precum și răspunsul Consiliului de Monitorizare, din data de 23.10.2017 (adica la 10 ZILE de la solicitarea CRJ).

 

Printre altele, CRJ solicita Regulamentul de Organizare și Funcționare al Consiliului (document care fusese demult publicat în Monitorul Oficial prin ordin). Tot CRJ solicita modelul notificării de deces, procedura de selecție a experților independenți și protocolul-cadru care se va încheia cu aceștia.

Ca să înțelegeți absurdul situației, lucrurile stau în felul următor: CRJ solicita Consiliului de Monitorizare în 13 octombrie 2017 DOUĂ documente pe care doamna Pascu avusese OBLIGAȚIA, prin legea 8/2016, să le facă în timpul mandatului domniei sale! Pentru a nu lăsa loc de interpretări iată articolele respective din legea 8/2016:

Art.13 alin(2): În termen de 24 de ore de la data survenirii decesului notificat instituţiile vor trimite o a doua notificare, care va cuprinde cel puţin următoarele informaţii: denumirea şi adresa instituţiei, numele conducătorului instituţiei şi al medicului care a constatat decesul, numele, dizabilitatea şi vârsta persoanei decedate, cauza decesului, dacă persoana decedată avea sau nu aparţinători şi datele de contact ale acestora, precum şi modul de îndeplinire a obligaţiei instituţiei de sesizare a organelor judiciare, potrivit legii, cu privire la aceste decese. Modelul notificării se aprobă prin ordin al preşedintelui Consiliului de Monitorizare, în termen de 60 de zile de la data numirii acestuia.

Art.14 alin(3): În urma procedurii de selecţie prevăzute la alin. (2), comisia de selecţie va urmări selecţia a cel puţin 20 de experţi independenţi, care vor încheia un protocol-cadru cu Consiliul de monitorizare. Procedura de selecţie şi conţinutul protocolului- cadru se vor stabili prin ordin al preşedintelui Consiliului de Monitorizare, în termen de 60 de zile de la data numirii acestuia.

MANDATUL doamnei Georgiana Pascu a început în data de 27 aprilie 2016 când prin Hotărârea nr. 66/2016 a fost numită președintă a Consiliului și a încetat, prin demisia înaintată președintelui Senatului, președintei Comisiei de Drepturile Omului, Culte și Minorități și Secretarului General al Senatului, la data de 18 iulie 2016. Cu alte cuvinte, mandatul doamnei Pascu a durat 71 zile!

La predarea documentelor dintre doamna Pascu și subsemnata (predare care are în spate un protocol de predare-primire cu opisul documentelor predate) NU am găsit nici măcar un draft al documentelor pe care doamna Pascu AVEA OBLIGAȚIA LEGALĂ să le realizeze în termen de ȘAIZECI DE ZILE de la data numirii în funcție. Probabil că este foarte greu să îți scrii legea, apoi să o treci prin Parlament și apoi să ajungi președinta instituției pe care ai creat-o. Nu contest! Însă NU ȘTIU CÂT DE GREU este să nu îți poți îndeplini singurele DOUĂ obligații pe care ți le-ai trecut în lege cu termen de ducere la îndeplinire.

Mă întreb dacă domnul Nils Muižnieks, fostul Comisar pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei știe toate aceste amănunte. Sunt aproape sigură că doamna Pascu, „a omis” să îi spună domnului Muižnieks aceste amănunte/realizări din timpul mandatului domniei sale.

A doua minciună este în fraza „Cinci raportori speciali UN și Comisarul pentru drepturile omului – Consiliul Europei au cerut ministrului muncii și președintei Consiliului de Monitorizare să le fie transmise motivele pentru care statul român nu își respecta obligațiile, inclusiv accesul ONG-urilor de drepturile omului în instituțiile de protecție socială.”

Haideți să luăm lucrurile pe rând doamna Pascu, pentru a nu pierde pe drum anumite elemente:

În data de 30.05.2017 am primit o scrisoare de la președintele ANPD, Adrian Vlad Chiotan, prin care mi se aducea la cunoștință că ANPD „a primit apelul urgent transmis de către Ministerul Afacerilor Externe și semnat de către vice-președintele grupului de lucru pentru detenție arbitrară, doamna Elina Steinerte”. Mi-a fost atașat în email apelul urgent și mi s-a solicitat că „în funcție de responsabilitățile ce revin instituției pe care o coordonați, să ne transmiteți, într-un mod bine argumentat, elementele de mesaj corespunzătoare” ceea ce am și făcut. Vă las plăcerea să solicitați pe legea 544/2001 ambele documente, sunt convinsă că vă pricepeți la astfel de solicitări. Mai mult decât atât am căutat experți independenți care să fie de acord să efectueze pro-bono o vizită de monitorizare inopinată la CRNN Măciuca. Raportul vizitei experților independenți mi l-ați solicitat pe legea 544 prin scrisoarea din data de 13.10.2017 și vi l-am trimis în data de 23.10.2017 odată cu celelalte documente solicitate.

Așadar „Cei cinci raportori speciali ai UN” NU au cerut niciodată DIRECT „președintei Consililui de Monitorizare” NIMIC! Mai mult decât atât, din apelul de urgență, scrisoare de 10 pagini în limba engleză, nu reiese deloc că cei cinci raportori speciali fuseseră informați (de către CRJ) despre existența/înființarea unui Consiliu de Monitorizare! Mă întreb, stimată doamnă Pascu, de ce nu i-ați informat pe raportorii speciali că dumnevoastră și CRJ ați fost factorii determinanți care au dus la apariția legi 8/2016 și că după aprobarea de către Parlament a legii ați fost numită președintă a Consiliului și ați deținut această funcție timp de 71 de zile?!

Referitor la fraza „inclusiv accesul ONG-urilor de drepturile omului în instituțiile de protecție socială” am să vă spun doar atât: apelul de urgență a ajuns în posesia mea în data de 30.05.2017! Scrisoarea colegei dvs. doamna Georgiana Iorgulescu, director executiv CRJ, prin care solicita Consiliului „condițiile și data la care putem încheia un acord de monitorizare cu autoritatea pe care o conduceți” a fost trimisă în data de 31.07.2017!

Îmi mai aduc aminte două întâmplări… prima este cea în care mi-ați oferit un birou!!! în sediul CRJ în care să îmi desfășor activitatea „până când Consiliul va avea un sediu”. Vă mai aduceți aminte?! Știu că dumneavoastră vi s-a părut catchy și evident că nu ați văzut niciun conflict de interese… altminteri cum ar fi putut exista un conflict din moment ce dumneavoastră erați autoarea legii 8/2016 și fosta președintă a Consiliului? Apropo, pe durata cât ați deținut mandatul de președintă a Consiliului ați lucrat de la biroul pe care îl aveați la CRJ, nu-i așa?

A doua întâmplare, dacă nu mă înșală memoria, datează undeva pe la începutul anului 2017 (îmi cer scuze dacă nu mai țin minte exact, pot căuta în memoria telefonului dacă credeți că este cazul). M-ați sunat și mi-ați spus că sunteți în poarta centrului Măciuca, că nu sunteți lăsată să intrați și că eu trebuie să mă urc într-o mașină (dacă nu aveam îmi trimiteați dvs) și să vin la Măciuca să vă facilitez accesul. Mi-ați mai spus că dacă nu fac asta sunt o criminală ca toți ceilalți, că e cu atât mai grav cu cât sunt o persoană cu dizabilități, că oricum nu mă știe nimeni, că am venit de niciunde și nu a auzit nimeni de mine, că toți monitorii sunt ai CRJ-ului și oricum nu o să pot face nimic fără dvs. Ați țipat.. ba nu, rectific! ați urlat la mine timp de câteva minute bune iar în tot acest interval eu am încercat să mă stăpânesc și să nu izbuncesc într-un plâns nervos pentru că mi se părea ireal și nefiresc ca o femeie, o luptătoare pentru drepturile persoanelor cu dizabilități, să atace atât de agresiv o altă femeie care, culmea! venea tot din zona ONG-urilor pentru persoane cu dizabilități!

Îmi cer scuze că nu m-am născut în București și că nu mă știe nimeni! Nu m-am gândit, imediat după ce m-am născut, că trebuie să mă mut în București pentru a fi cunoscută, la fel cum sunt convinsă că nici parinții mei nu s-au gândit la asta, stimată doamnă Pascu.

Aaaah! Mi-am adus acum aminte și de „întâlnirea” de la audierea ratată din mai 2017, știți dumneavoastră, atunci când Consiliul a fost invitat să susțină raportul anual în fața membrilor Comisiei de drepturile omului, culte și minorități din Senat dar, supriză… nu era cvorum așa că nu am putut susține raportul. În schimb, când am intrat în biroul Comisiei erați dumneavoastră, în calitate de director de programe al CRJ-ului, împreună cu o altă colegă. Să înțeleg că ați fost invitată de președintele Comisiei, domnul senator Nicoară, în baza art. 11 din Regulamentul de organizare și funcționare al Comisiei? Sau de doamna Steluța Gheorghe? În fine, nu mai contează… Îmi amintesc că ați ieșit după mine pe hol (eram însoțită de vicepreședinte, de directorul de cabinet și de șefa biroului juridic al Consilului) și ați început să îmi strigați că îmi bat joc de instituție, mi-ați strigat „cum ți-ai permis Marta să nu pui în consultare publică Regulamentul de Organizare și Functionare?” , apoi ne-ați strigat tuturor „că aveți joburi doar datorită mie, dacă nu scriam eu legea 8/2016 voi nu mai toceați mochetele Senatului”. Vă mai aduceți aminte?! Eu nu am uitat… cu atât mai mult cu cât orice student la administrație publică vă poate spune (iar legile aflate in vigoare sunt clare; nu vi le enumăr aici, faceți și dvs. un efort) că ROF-ul instituțiilor NU s-a aflat niciodată printre documentele supuse consultării publice. Și pentru că dumneavoastră „ați scris legea 8/2016” nu pot decât să vă spun că … puteați să o scrieți mai bine; puteați de exemplu să vă consultați cu organizațiile de tip ale persoanelor cu dizabilități și în special cu persoanele cu dizabilități! Nu de alta, dar nu cred că trebuie să vă reamintesc eu punctul (o) din preambulul Convenției ONU, știți, acela care spune că… „având în vedere faptul că persoanele cu dizabilităţi trebuie să aibă posibilitatea să se implice activ în procesele de luare a deciziilor, în elaborarea de politici şi programe, inclusiv a celor care le privesc în mod direct”

În final am câteva întrebări pentru dumneavoastră:

  • De ce nu ați aprobat prin ordin Modelul notificării de deces (conform legii 8/2016 pe care ați scris-o aveați această obligație legală de îndeplinit în termen de 60 de zile de la preluarea mandatului)? Nici măcar un draft nu ați putut să concepeți?
  • De ce nu ați stabilit, prin ordin, procedura de selecție și conținutul protocolului-cadru pentru experții independenți (conform legii 8/2016, pe care ați scris-o, aveați această obligație legală de îndeplinit în termen de 60 de zile de la preluarea mandatului)? Nici măcar un draft nu ați putut să concepeți?
  • De ce în cele 71 de zile cât ați deținut mandatul de președintă a Consiliului NU ați efectuat nicio vizită inopinată de monitorizare, nici măcar la CRNN Măciuca? Ce anume v-a împiedicat să faceți acest lucru?
  • De ce în cele 71 de zile cât ați deținut mandatul de președintă a Consiliului NU ați încheiat niciun acord de monitorizare, de exemplu între Consiliu, al cărei președintă erați, și CRJ sau alte ONG-uri?

Mă opresc aici. Am vrut doar să știți că, așa necunoscută cum sunt, nu accept nici minciuna, nici umilințele. Asta este tot ceea ce am avut să vă spun de aici, din Galați, orașul meu natal. Vă doresc mult succes în activitatea pe care o desfășurați în Statele Unite ale Americii.

#atidemisionatsiatiplecat

#atilasatconsiliulpemanaluiastileanu

Marta-Iozefina Bencze,

cetățean al orașului Galați

utilizatoare de fotoliu rulant

luptătoare pentru drepturile persoanelor cu dizabilități