În luna august am scris în Revista Famost despre un model de viață, pe care pentru a-l descoperi trebuie să descărcați gratuit ediția de august  a revistei (pg. 84-85).

Art-Jozefine

„Cand faci tot ce poti tu mai bun, nu vei sti niciodata ce miracol iti apare in viata ta sau in viata altui om.”

 Helen Keller 

Cati dintre noi am spus astazi multumesc?

“… iti multumesc ca esti langa mine…iti multumesc ca m-ai ascultat.. iti multumesc ca ma iubesti … iti multumesc ca ai gria de mine … iti multumesc mama, tata, sot, sotie, copile!”

Daca inchidem ochii si ne amintim ziua in care am avut o implinire personala sau profesionala, oare ne putem aminti si omul care ne-a ajutat sa ajungem acolo?

Helen (Keller n.a.) nu a uitat niciodata cine a invatat-o sa simta, sa vada, sa vorbeasca, sa isi depaseasca toate barierele de comunicare.

Helen Keller (27 iunie 1880 n. in Tuscumbia, Alabama – d. 1 iunie 1968 in Easton, Connecticut) si-a pierdut vederea si auzul la varsta de doi ani. In martie 1887 invatatoarea ei, Anne Sullivan Macy, care impreuna cu Laura Bridgman au creat in Institutul Perksin un limbaj pentru nevazatorii surzi, a invatat-o acest sistem special care consta din semne in relief ce puteau fi identificate cu degetele, prin simtul tactil. Ulterior va invata cu ajutorul Annei Sullivan alfabetul Braille, ce nu era inca raspandit la vremea aceea.

Helen Keller urmeaza cursurile universitatii Radcliffe College unde invata franceza si germana, incheie studiile cu excelenta, primind distincţia „cum laude”. Ulterior obtine titlul de doctor de onoare la Universitatea din Harvard. Corespondeaza aproape regulat cu filozoful si pedagogul Wilhelm Jerusalem. Mai tarziu ea va tine prelegeri, ocrotindu-i pe cei asupriti si in special militand pentru drepturile negrilor, atragand astfel dezaprobarea propriei familii. Devine membra a Partidului Socialist American (Socialist Party of America, SPA), scrie cateva carti.

După ce sufera o hemoragie cerebrala Helen se retrage din viata publica, moare in timpul somnului n anul 1968.

Dintre operele sale literare recunoscute la nivel internațional mentionez:

„Calea mea din intuneric”; „Invatatoarea si prietena mea Anne Sullivan”; „Lumea mea”; „Religia mea”; „ Optimismus”.

Imaginati-va pentru o clipa ca traiti intr-o lume necunoscuta pe care nu o vedeti si nu o auziti. Va este frica? De ce avem mereu temeri in ceea ce priveste necunoscutul? Daca am porni in viata cu curaj si inima deschisa spre necunoscut, am ajunge mai repede la destinatie.

Helen a fost prima persoana din lume surda si nevazatoare, demutizata de catre o femeie ce a creat un limbaj special prin care aceasta sa se poata exprima. Intra-devar, povestea lui Helen este una de success, dar nu numai datorita ei.

Daca la primul exercitiu de imaginatie ati reusit sa depasiti teama de necunoscut, vreau sa va asezati in locul Annei Sullivan, care pusa in fata unei astfel de provocari a reusit faca o persoana ce nu vede si nu aude sa inteleaga ca culoarea rosie este fierbinte, culoarea albastra este rece, culoarea verde se simte precum iarba, culoarea galben te atinge precum razele soarelui, iar prietenia te ajuta sa mergi prin intuneric” si este mult mai importanta daca ai merge singur prin lumina.

Prin tot ceea ce a realizat, Helen i-a multumit Annei in fiecare zi pentru omul care a devenit.

Din cartile ei am ales cateva citate care pe mine m-au facut „sa vad” lumea prin ochii unei persoane nevazatoare, dar care vedea totul foarte clar.

Intodeauna am afirmat ca un simplu multumesc, imi pare rau, te iubesc, iarta-ma, fac diferenta intre oameni. Asadar, ultimul exercitiu nu este de imaginatie, ci de recunostinta. Vreau sa spuneti simplu…MULTUMESC mama, tata, sot, sotie, copile!

„Caracterul nu se poate dezvolta in linistes si pace. Numai prin incercare si suferinta se poate intari sufletul, insufleti ambtţia si atinge succesul.

Siguranta este mai degraba o superstitie. Nu exista cu adevarat in natura… Viata este ori o aventura indrazneata, ori nimic interesant.

Cunoasterea este fericire, fiindca doar prin cunoasterea cuprinzatoare si profunda esti in stare sa deosebesti adevarul de minciuna, lucrurile marete de cele de factura joasa.

Tine-ti chipul spre soare si niciodata nu vei vedea umbra.

Cele mai bune si mai frumoase lucruri din lume nu pot fi vazute, nici macar atinse. Ele trebuie simtite in inima.

A merge cu un prieten prin intuneric este mult mai bine decat a merge singur prin lumina.

Mirosul este un vrajitor puternic ce te transporta peste mii de mile si prin toti anii vietii tale.

Optimismul este credinta care duce la indeplinire. Nimic nu poate fi realizat fara speranta si incredere.

Evitarea pericolului nu este, pe termen lung, mai sigura decat expunerea. Fricosii sunt prinsi la fel de des ca îndraznetii.

Succesul tau si fericirea ta se afla in tine. Hotaraste-te sa fii fericit, iar veselia ta si cu tine veti forma un scut invincibil în fata dificultatilor.

Fii o fire optimista. Nu te gandi la esecurile de azi, si la succesul ce poate veni maine. Te-ai angajat pe un drum dificil, dar vei reusi daca perseverezi si vei gasi bucurie in a depasi obstacolele. Tine minte: niciun efort pe care il depunem pentru a obtine ceva frumos, nu este pierdut. Ceea ce caut, nu este in afara, ci este in mine.”

Citate din Helen Keller