De trei ani scriu despre incompetența conducerii Consiliului de monitorizare a implementării Convenției pentru drepturile persoanelor cu dizabilități, inactivitatea și lipsa transparenței decizionale a acestei instituții. Și nu m-am rezumat doar la a scrie, am câștigat în ambele instanțe procesul pe care l-am intentat Consiliului de monitorizare.
Emisiunea „România, Te iubesc!” de la PROTV a prezentat în noiembrie 2019 situația din spitalele de psihiatrie din România, care pe alocuri arată precum lagărele de exterminare. Newsweek România a realizat numeroase anchete jurnalistice, foarte bine documentate.
Poziție a luat și Centrul de Resurse Juridice precum și președinta Autorității Naționale pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții (ANDPDCA), Mădălina Turza. Deci, nu sunt o nebună care are ceva cu această instituție! Cu toate astea, NIMENI și NIMIC nu a putut să determine Comisia pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte şi minorităţi din Senat să revoce conducerea acestei instituții. Raportul de activitate pe 2019 al Consiliului de monitorizare NU a fost depus la Comisie, nici la ora actuală. Așa merge treaba la noi, sunt instituții care dau raportul de activitate când vor mușchii lor, nu anual așa cum prevede art. 5 alin (3) din Legea nr. 544 din 12 octombrie 2001 privind liberul acces la informațiile de interes public.
Dar dacă de domnul Florinel Butnaru, președintele Consiliului de monitorizare a implementării Convenției pentru drepturile persoanelor cu dizabilități, nu se poate scăpa, nu putem să spunem același lucru despre domnul Gheorghe Aștileanu, vicepreședintele Consiliului de monitorizare.
La data de 24 martie 2020, Biroul permanent al Senatului a declanșat procedura de numire a vicepreședintelui Consiliului de monitorizare a implementării Convenției pentru drepturile persoanelor cu dizabilități, având în vedere încetarea de drept a mandatului domnului Gheorghe Aștileanu, vicepreședinte în funcție, la data de 26 aprilie 2020.
Ieri, 10 aprilie 2020, am constatat cu stupoare că domnul Gheorghe Aștileanu si-a depus candidatura pentru funcția de vicepreședinte a Consiliului de monitorizare. Dosarul de candidatură îl puteți descărca de aici. Trebuie să îl citiți, este pur și simplu cea mai mare mizerie pe care am citit-o vreodată și credeți-mă am citit multe inepții la viața mea.
Sincer! Nu aveam de gând să abordez acest subiect, până când nu am citit documentele depuse de domnul Gheorghe Aștileanu. Eu pot să tac, nu am nicio problemă cu asta, dar când văd că legea este încălcată, când INCOMPETENȚA se ridică la grad de „artă” (domnul Aștileanu fiind pictor 😊), când oamenii sunt meschini…eu nu mai VREAU să tac!
Dacă aveați încă vreo urmă de îndoială că domnul Gheorghe Aștileanu este o persoană competentă și că în patru ani de mandat a făcut ceva, stați liniștiți urmează să vă spulber și cea mai mică urmă de îndoială!
Domnul Aștileanu TREBUIA măcar în acești 4 ani să citească Legea nr. 8/2016 privind înfiinţarea mecanismelor prevăzute de Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi și Convenția pentru drepturile persoanelor cu dizabilități (dacă nu este prea mult pentru domnia sa), dar nu a făcut-o deoarece consideră că este de ajuns să fie persoană cu dizabilități pentru a deține o funcție de demnitate publică.
Am să încerc să explic pe larg și pe înțelesul domniei sale, dar și pe înțelesul persoanelor care nu au studii juridice sau nu cunosc prerogativele Legii nr. 8/2016.
În temeiul dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 8/2016 privind înființarea mecanismelor prevăzute de Convenția pentru drepturile persoanelor cu dizabilități, cu modificările ulterioare, organizațiile neguvernamentale care desfășoară programe de apărare a drepturilor persoanelor cu dizabilități și organizațiile neguvernamentale care reprezintă persoanele cu dizabilități pot transmite Biroului permanent al Senatului propuneri de candidaturi, însoțite de documentele prevăzute la art. 5 alin (4) din lege: „Propunerile de candidatură se înaintează către Biroul permanent al Senatului care, în termen de 5 zile de la primirea acestora, va dispune publicarea lor pe pagina de internet a Senatului, împreună cu documentele însoţitoare: CV-ul candidatului, un proiect al candidatului cu privire la aplicarea efectivă a prevederilor prezentei legi, scrisoarea de propunere din partea organizaţiei neguvernamentale, precum şi eventualele recomandări privind expertiza în domeniul apărării drepturilor persoanelor cu dizabilităţi.”
Practic, organizațiile neguvernamentale care desfășoară programe de apărare a drepturilor persoanelor cu dizabilități și organizațiile neguvernamentale care reprezintă persoanele cu dizabilități trebuie să depună la Biroul permanent al Senatului, următoarele documente:
- CV-ul candidatului;
- Un proiect al candidatului cu privire la aplicarea efectivă a prevederilor Legii nr. 8/2016;
- Recomandări privind expertiza în domeniul apărării drepturilor persoanelor cu dizabilități;
- Propunerea din partea organizației neguvernamentale care desfășoară programe de apărare a drepturilor persoanelor cu dizabilități și organizației neguvernamentale care reprezintă persoanele cu dizabilități.
Bun așa! Ce a depus domnul Gheorghe Aștileanu, floricele pe câmpii, hai să le adunăm copii 😊:
O cerere către Comisia pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte şi minorităţi din Senat prin care solicită cu „onoare, demnitate și respect”, în calitate de vicepreședinte al Consiliului de monitorizare, cu „deplasare în fotoliu rulant și dizabilitate neuro-motorie dobândită post traumatic în 1983”, (nu am citit aberație mai mare vreodată, wtf!, dar domnul Gheorghe Aștileanu consideră că dacă este persoană cu dizabilități este îndreptățită să dețină o astfel de funcție), un AVIZ FAVORABIL PENTRU REÎNNOIREA MANDATULUI DE VICEPREȘEDINTE al Consiliului de monitorizare.
Pe ce se bazează această solicitare? Mmm! „Reînnoirea mandatului reprezintă o recunoaștere și o susținere morală a activității și aportului adus în îndeplinirea obiectivelor și standardelor la care își desfășoară activitatea Consiliul de monitorizare, și creează în același timp condițiile continuării operaționalizării performanțelor Consiliului de Monitorizare”.
Care „onoare, deminitate și respect”, dle Aștileanu? Din declarația de avere pe 2019 a dlui Gheorghe Aștileanu reiese că are o indemnizație lunară de 8.780 de lei care între timp s-a majorat. Dacă doriți să îi plângeți de milă dlui Aștileanu sunteți liberi să o faceți dar vreau să vă gândiți că domnia sa a câștigat în patru ani de mandat (făcând o medie) 384.000 lei noi, adică 80.000 EURO (12 luni x 4 ani x 8 000/lună = 384.000 lei ÷ 4,8 lei/euro). Și locuiește într-o vilă de protocol de 100 mp, situată în Dorobanți, plătită de Consiliul de monitorizare, pusă la dispoziție de RA-APPS, că deh! Este subsecretar de stat.
„În primele 11 luni ale lui 2019, au murit 1.190 de oameni cu dizabilități, în centrele statului și în spitalele de psihiatrie, arată cifrele oferite pentru Newsweek România de către Consiliul de monitorizare a implementării Convenției pentru drepturile persoanelor cu dizabilități, instituția care ar trebui să vegheze asupra respectării drepturilor oamenilor cu dizabilități îngrijiți în instituțiile statului. ” În patru ani, în timpul mandatului dlui Gheorghe Aștileanu au murit, probabil (pentru că Consiliul de Monitorizare nu a făcut niciodată publice numărul deceselor) 5000 de persoane cu dizabilități. În aceste condiții, domnul Aștileanu vorbește despre demnitate, onoare și respect!
Nu vreau să mai dezbat ceea ce a scris în cerere, dar vă rog să citiți cu mare atenție alături de 1 kg de lămâi: „…am aplicat obiectiv principiul uman al solidarității dar și principiul constituțional al egalității de șanse „Fără privilegii și discriminări” atât persoanelor cu dizabilități cât și ONG-urilor din societatea civilă, deoarece „Nimeni nu este mai presus de Lege! „
Eu am stomacul tare, dar nu face față la așa ceva! Este grav, oameni buni!
Domnul Gheorghe Aștileanu nu a înțeles din Legea nr. 8/2016 că trebuie să fie propus de către o organizație neguvernamentală și că nu se poate autopropune, iar propunerea trebuie depusă la Biroul permanent al Senatului și nu la Comisia pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte şi minorităţi din Senat. Am vrut să scot în evidență cât de bine cunoaște domnia sa legea!
Să mergem mai departe! Aaa…nu o să mai evidențiez și greșelile gramaticale, vreau să cred că o să le descoperiți singuri, dar este inadminisibil să te semnezi pe o cerere „prof. dr.”, iar tu să nu ai habar să scrii corect în limba maternă.
A depus și CV-ul, din care reiese că „locul de muncă vizat/domeniul ocupațional – vicepreședinte al Consiliului de monitorizare a implementării Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități, perioada 2016 – 2020”, super! Vizează un loc de muncă viitor, într-o perioadă trecută! Bun!
La experiență profesională a trecut: „competențe privind drepturile omului și problematica persoanelor cu dizabilități, cu o activitate de aproape 37 de ani; studii și cercetări privind aplicarea și dezvoltarea aptitudinilor artistice la copilul și adultul cu dizabilități”. Bun! Domnul Aștileanu NU A LUCRAT NICIODATĂ cu carte de muncă. Primul job al domniei sale este mandatul actual de vicepreședinte al Consiliului de monitorizare, job dobândit la vârsta de 51 de ani. Când vorbește despre activitatea domniei sale de aproape 37 de ani se referă la faptul că la vârsta de18 ani a dobândit, în urma unui accident, dizabilitatea fizică. Dar putem oare să includem acest fapt la experiență profesională? Despre studii și cercetări, nu mă pot pronunța, dar de regulă în CV la acestea sunt trecute denumirea studiului, autorul/ii, publicația, anul, ISBN.
Și apoi, începe să înșire (fără nicio relevanță) unde a participat, ce premii a luat și ce titluri are …bun! Observ că a menționat, fără să înțeleg în ce context, cartea „Personalități care au influențat istoria” a cărei autoare sunt și asupra căreia am drept de autor.:)
Menționează faptul că anexează la CV-ul domniei sale evenimentele și proiectele realizate în primul său mandat de vicepreședinte al Consiliului de monitorizare, „proiecte care vizează implicarea mea în viața persoanelor cu dizabilități”. Povestesc, imediat și despre asta.
Vă jur că este primul CV pe care l-am văzut semnat! Bun! Deci, ați înțeles!
Mă bucur așa de tare că a atașat la minunatul CV și anexe (un fel de balastru cu gumă!) în care vorbește despre sine la persoana a III-a. Nino, nino, ambulanța! Avem un caz!
Cu ocazia aceasta aflăm ce a făcut domnul Gheorgeh Aștileanu în 4 ani de mandat (mărturisesc nu am citit în detaliu anexele) …păi, a participat inclusiv la evenimente irelevante pentru funcția pe care, (încă!), o deține. Toate anexele au la sfârșit precizarea: „material redactat de vicepreședintele Consiliului de monitorizare – prof. dr. Gheorghe Aștileanu” și nici măcar nu sunt rapoarte ale activității domniei sale, seamănă mai mult a procese verbale/minute încheiate în urma unor întâlniri/evenimente. Bun! Proiecte, obiective, propuneri, rezultate! Canci! Absolut nimic!
Domnul Aștileanu nu a înțeles că Legea nr. 8/2016 îl obligă să depună un proiect cu privire la aplicarea efectivă a prevederilor legii. O să afle, acum! Pam, pam!
La dosar este atașată o recomandare, din partea doamnei Carmen Simona Ionescu, președinta Asociației Române de Psihiatrie Medico-Legală, privind expertiza în domeniul apărării drepturilor persoanelor cu dizabilități a domnului Gheorghe Aștileanu. Vă citez, doar atât: „în plus, a propus participarea Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități ca partener”. Partener, poate să fie instituția, în speță Consiliul de monitorizare (oare au semnat un protocol de colaborare sau…?) NU o convenție! Recomandarea o puteți citi mai jos:
Așadar, în lumina celor relatate, solicit Comisiei pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte şi minorităţi din Senat să respingă candidatura dlui Gheorghe Aștileanu la funcția de vicepreședinte al Consiliului de monitorizare a implementării Convenției pentru drepturile persoanelor cu dizabilități.
Imi amintesc de prima propunere pentru aceasta functie, in acel moment aplaudasem faptul ca o persoana cu dizabilitati este propusa pentru acel post cu un titlu provocator. Am inteles ca la inceput lucrurile au fost mai dificile, fiind un post nou creat, lipsa unui sediu, incoerenta in privinta fisei postului, etc. Apoi am uitat de el d-nul Astilean. Dar nu imi fac din asta o vina, ci faptul ca in ultimii 4 ani de mandat, nu am auzit nimic din partea acestuia. D-nul Astilean este vice-presedinte, deci s-ar putea deduce ca nu are nicio treaba cu acest post, doar acela de a sta frumos in fotoliul rulant si sa gireze activitatea aceste comisii. Vizitand site-ul, vad ca e plin de rapoarte de monitorizare (https://www.consiliuldemonitorizare.ro/rapoarte-de-monitorizare), ceea ce pare in regula, nu ma asteptam ca „personalitatea” lui Gheorghe Astilean sa faca acele rapoarte, insa ma asteptam sa fie mai prezent in dezbaterile legate pe problematica persoanelor cu dizabilitati, cel putin sa fie in legatura cu asociatiile care pana la urma i-au girat prezenta lui acolo. Inteleg din solicitarea facuta in scris, ca postul este foarte atractiv, asa imi explic slugarnicia gestului facut de d-nul doctor. Sunt de acord ca firesc ar fi ca acest post sa fie propus din nou de asociatiile persoanelor cu dizabilitati. Insa aici este o alta problema, anume lipsa de coeziune intre ele. Exista grupuri, confederatii, consilii nationale, deasemenea orgolii foarte mari, iar atata timp cat vom fi dezbinati, demersul d-nului Astilean are sanse de reusita.
Felicitari Marta pentru material, iti multumesc.