În ultimele două săptămâni am urmărit cu interes toate știrile, declarațiile de presă și părerile unor persoane avizate pe subiectul: „Ordinul nr. 721/481/310/2019 privind aprobarea Procedurii de acordare a subvențiilor pentru sprijinirea persoanelor cu dizabilități în accesarea și utilizarea de tehnologii și dispozitive asistive și tehnologii de acces, altele decât cele finanțate prin Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate”.

Săptămâna aceasta, Ministrul Fondurilor Europene, Rovana Plumb, a anunţat că cel puţin 7.000 de persoane cu dizabilităţi vor primi vouchere de până la 5.000 de euro fiecare pentru a-şi putea achiziţiona echipamente asistive, fiind vorba de un program finanţat din fonduri europene în valoare totală de 23,5 milioane de euro.

Autoritatea Națională a Persoanelor cu Dizabilități și Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, din coordonarea Ministerului Muncii și Justiției Sociale, au depus Fișa de Proiect pentru aprobarea acordării de subvenții din fonduri europene pentru achiziționarea, de către persoanele cu dizabilități, de tehnologii și dispozitive asistive.

În paralel cu aceste informații, în România asistenții personali, ai copiilor cu dizabilități, în principal, și în subsidiar, ai adulților cu dizabilități sunt concediați în mod abuziv. De ce? Pentru că Ministrul Finanțelor, Orlando Teodorovici, Guvernul României și Parlamentul României au aprobat BUGET ZERO pentru drepturile asistenților personali.

„Contractul individual de muncă este încheiat între asistentul personal și Primărie, beneficiarul fiind în fapt, adultul/copilul cu dizabilități, iar acest contract individual de muncă reprezintă o formă de remunerație de către stat a serviciilor sociale prestate de asistentul personal în absența oricăror servicii în comunitate”, a declarat Maria Mădălina Turza, președinta Centrului European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilități.

Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilități oferă consiliere persoanelor aflate în această situație precum și un model de cerere de întâmpinare pentru cei care doresc să acționeze în instanță Primăria pentru încălcarea drepturilor.

Un alt aspect pe care doresc să îl subliniez este faptul că, în prezent, după 30 de ani de la Revoluție, în România sunt peste 18.000 de persoane cu dizabilităţi instituționalizate în cele 400 de centre rezidențiale publice sau private. Sunt oameni care de cele mai multe ori trăiesc în condiții greu de imaginat. Consiliul de Monitorizare, autoritatea care trebuie să se asigure că drepturile persoanelor cu dizabilități instituționalizate sunt respectate conform Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități este în continuare „sechestrată” politic.

Raportul anual de activitate pentru anul 2018, al Consiliului de Monitorizare a fost votat, în luna februarie a.c., de către Senatul României, fiind susținut de către Președintele Comisiei pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte şi minorităţi, dl. Bădulescu Dorin-Valeriu. Vicepreședintele Comisiei pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte şi minorităţi este dl. Chisăliță Ioan-Narcis. Ambii sunt persoane cu dizabilități fizice, precum și Vicepreședintele Consiliului de Monitorizare, dl. Aștileanu Gheorghe.

În raportul de activitate nu este inclusă o statistică reală cu numărul persoanelor cu dizabilități care au decedat în anul 2018, în centrele rezidențiale publice și private.

Din declarațiile domnului senator Adrian Wiener am aflat că în 2018 au murit aproximativ 1.800 de persoane cu dizabilități instituționalizate și cu toate acestea nu există în cadrul Raportului de activitate al Consiliului de Monitorizare niciun deces suspect sau vreo privare abuzivă de libertate. În acest ritm, în aproximativ zece ani, toate persoanele cu dizabilități instituționalizate în prezent, vor deceda.

La ora actuală, majoritatea persoanelor cu dizabilități din România sunt interesate doar de un singur subiect – BANII. Este firesc, să luptăm pentru respectarea drepturilor care ni se cuvin, dar când singurul interes este „Când intră indemnizația pe card?, Când o să se majoreze indemnizația?”, vă mărturisesc, cu riscul de a atrage foate multe reacții negative, ne merităm situația în care ne aflăm.

Interesul persoanelor cu dizabilități trebuie să primeze spre accesibilizarea mediului fizic, mediului informațional, accesul la servicii, la educație, la justiție.

Sunt singura persoană cu dizabilități din România care a acționat în instanță Consiliul de Monitorizare deoarece nu există transparență decizională în această instituție. România trebuie să știe câte persoane cu dizabilități sunt instituționalizate, dacă acestora li se respectă drepturile, dacă trăiesc în condiții optime și decente, câte persoane decedează și de ce, câte sunt abuzate, ce măsuri se instituie în aceste cazuri.

Fiecare persoană cu dizabilități din România, care susține în continuare să fie reprezentată de Președintele Comisiei pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte şi minorităţi, dl. Bădulescu Dorin-Valeriu. Vicepreședintele Comisiei pentru drepturile omului, egalitate de șanse, culte şi minorităţi dl. Chisăliță Ioan-Narcis, Vicepreședintele Consiliului de Monitorizare, dl. Aștileanu Gheorghe doar pentru că sunt PERSOANE CU DIZABILITĂȚI dar nu fac absolut nimic, în condițiile în care veniturile lor sunt de 25 de ori mai mari decât valoarea indemnizației pentru o persoană cu handicap grav, atunci AVEȚI O PROBLEMĂ. Iar eu sunt fericită, că am capacitatea să lupt pentru drepturile TUTUROR persoanelor cu dizabilități din România, nu doar a drepturilor mele.

Să revenim la ordin, am să vă las pe voi să citiți care este procedura cu privire la acordare a subvențiilor pentru sprijinirea persoanelor cu dizabilități în accesarea și utilizarea de tehnologii și dispozitive asistive și tehnologii de acces, altele decât cele finanțate prin Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate. Au punctat foarte bine și cei de la Asociația PRO STEM CELL, aici:

Vreau doar să subliniez, următoarea informație:

Subvențiile vor fi acordate din fonduri europene, în cadrul Programului Operațional Capital Uman (POCU), Axa prioritară 3 – Locuri de muncă pentru toți, activitățile cuprinzând și acordarea de tehnologii și dispozitive asistive și tehnologii de acces, persoanelor cu dizabilități beneficiare de servicii de informare și consiliere profesională, mediere și formare profesională.

Subvenția se va acorda sub forma unui voucher tipărit de Autoritatea Națională pentru Persoane cu Dizabilități, care va fi distribuit de direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului județene, în baza certificatului de încadrare în grad de handicap și a recomandării medicului specialist.

Valoarea maximă a voucher-ului este de 5.000 de euro, iar subvenția acordată pentru dispozitivele asistive a căror valoare nu depășește acest prag poate fi și de 100%.

Beneficiarii vor fi luați în evidența ANOFM și vor primi tot sprijinul serviciului de ocupare în vederea găsirii unui loc de muncă.

Întrebări:

  • Când intră în vigoare acest ordin?
  • Unde și când putem consulta lista cu furnizorii/producătorii de tehnologii și dispozitive asistive și tehnologii de acces?
  • Care este valoarea voucherului în funcție de produsul ce se dorește a fi achiziționat?
  • Cine se va ocupa de informarea medicilor despre acest ordin, în vederea recomandării de specialitate pentru fiecare tip de handicap, nevoie, produs? Precizez sunt medici de specialitate care nu au auzit de perne speciale antiescare, monitor destinat nevăzătorilor, etc.
  • Persoanele cu dizabilități care au deja un loc de muncă și nu au nevoie de formare profesională, pot sau nu să beneficieze de dispozițiile acestui ordin?
  • Ce facem cu persoanele cu dizabilități care nu se încadrează în intervalul de vârstă 18-65 de ani? Ele nu au nevoie de tehnologii și dispozitive asistive și tehnologii de acces?

Îmi doresc ca persoanele cu dizabilități din România să încerce să se informeze, să caute soluții la probleme și să renunțe la această atitudine de „valea plângerii” și „eu sunt o persoană cu dizabilități și am drepturi, totul mi se cuvine”. DA, ai drepturi, dar ai și OBLIGAȚII.

Obligația de a fi informat, de a fi demn, de a te autoreprezenta, de a te IMPLICA. Dacă nu vrei să faci toate astea, AI bunul simți și taci! Dă astfel o șansă reală celor care au ales să fie demni, să muncească, să lupte cu corupția și incompetența, să se implice, să nu îi fie pusă o etichetă, că este la fel ca tine. Da! Ca tine, cel care ai ales să trăiești în spatele unui laptop și să consideri că părerea ta este avizată, doar pentru că faci un comentariu pe Facebook, dar alegi SĂ NU FACI NIMIC!

Mă inclin în fața tuturor care au ales să se implice și să dăruiască din tot ceea ce sunt!

Sursa fotografiei: