Paştele este cea mai veche şi importantă sărbătoare a creştinătăţii, care a adus omenirii speranţa mântuirii şi a vieţii veşnice, prin sacrificiul lui Iisus Hristos.
Părintele Arsenie Boca spunea: „Învierea este singura minune care se arată tuturor, credincioşi şi necredincioşi”.
Mi-am propus să nu abordez subiecte precum credința și politica, pentru că le consider motoare ale polemicii și cred că unele opinii pot fi expuse doar în cadre restrânse, și nu făcute publice.
Nu doresc să vorbesc în acest articol despre relația mea personală cu Dumnezeu, pentru că este o legătură specială și unică, și o păstrez doar pentru mine.
Sunt un om împlinit pentru că am alături familia, prietenii și oamenii care mă apreciază. Toți au ales să călătorească alături de mine, unii mă țin de mână, mă mângâie, mă alintă, mă iubesc, mă sprijină, mă motiveză, alții mă ambiționează, încurajează și mă determină …
Majoritatea oamenilor îmi sunt alături, într-un fel sau altul, însă doar Dumnezeu mă duce zilnic în brațe … fără El nu aș putea să respir, să trăiesc, să hrănesc partea mea pozitivă. Am trăit alături de Dumnezeu experiențe pe care nu le pot împărtăși fiindcă nu ar fi înțelese de nimeni …ele se trăiesc pur şi simplu …
Apreciez toți oamenii care îmbrăţisează o credinţă, fie că aleg să creadă în Dumnezeu, Iisus Hristos, Budha, Allah, în ei înşişi deoarece realizez că doar astfel poți reuși, trebuie doar să CREZI.
Priviți zilnic în voi și mai puțin în ceilalți, dăruiți necondiționat iubire, bucurați-vă de viață și trăiți-o!
Am ca bază, pentru tot ceea ce fac, cea mai frumoasă definiție a dragostei, care se găsește în Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel:
-
De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
-
Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
-
Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
-
Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
-
Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
-
Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
-
Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
-
Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
-
Pentru că în parte cunoaştem şi în parte prorocim.
-
Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
-
Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
-
Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
-
Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.
Dumnezeu se găseşte pentru mine chiar în sufletul meu. Dar pentru tine?
